ideas words facts

Daca un film prost are parte de un trailer bun, cum o fi la carti?

2012-01-10T14:30:00.005+02:00

De departe cea mai buna prezentare de carte pe care am vazut-o pana acum. :)

poate cel mai frumos omagiu adus lui Steve Jobs

2011-10-08T11:42:00.005+03:00

Imaginea am descoperit-o citind un articol despre un student: "Jonathan Mak, in varsta de 19, student in anul doi la design grafic la Universitatea politehnica din Hong Kong, a incrustat profilul lui Steve Jobs in locul muscaturii din marul gigantului IT".

Poate cel mai frumos omagiu in locul comentariilor mai mult sau mai putin cretine despre o tehnologie care a schimbat multe din lucrurile care ne inconjoara.

Iar pentru toti cretinii care nu inceteaza sa comenteze aiurea, le doresc succes in experientele lor IT viitoare! Nu vor stii niciodata ce au pierdut dar cand vor fi inteles va fi deja prea tarziu!

Care sunt factorii care genereaza succesul unei afaceri?

2011-05-08T14:00:00.001+03:00

Tudor's Lema # 2

2011-05-03T13:50:00.002+03:00

Nu stiu de ce mi-a venit asa deodata in minte. Daca am/ati mai citit-o pe undeva va rog sa ma anuntati ca sa stiu ca nu-i a mea :)

"it takes just an ideea to be seen as a genius it has to be implemented to become rich!"

Miza unui top si criteriul celor mai iubiti dintre pamanteni

2011-02-07T13:24:00.003+02:00

Azi dimineata, asa cum spuneam si ieri, dupa cateva luni de inactivitate pe blog, am cercetat sa vad si eu de unde mai vin cititori catre mine. Am descoperit un trafic sporit din partea lui Haotik, ocazie cu care am aflat si eu ca am luat locul II la categoria blogger in concursul/gala Prahoveanul anului. Trebuie sa recunosc ca m-am simtit magulit, dar cum nu am cautat niciodata sa aplic pentru asa ceva, si cum in ultimele luni am fost destul de inactiv am ajuns sa ma indoiesc, de faptul ca as fi meritat ceva. Afara doar daca, criteriile de judecata si de apreciere vizeaza vreo zona din cele pe care le acopar si pe care putina lume intre bloggeri romani o cultiva.

Ii multumesc lui Haotik de bunele ganduri si cu drag ii cedez locul care poate ca il merita, sau poate doar si-l doreste. Ce nu pot sa trec cu vederea e o replica, in comentariile la acest post, la care fac referinta, pe care am auzit-o in povestile mai multor prieteni, ultima perioada. Preponderent aceasta replica, multi prieteni mi-au spus ca au "gustat-o" in momentul in care au incercat sa aplice pentru o pozitie de lider intr-o organizatie (indiferent de organizatie si ca sa fie clar pozitii neremunerate).

E vorba de o replica care face parte din paternul replicilor celebre si demne de cel mai iubit dintre pamanteni: "Da cine e asta sa fie ….. ca nu am auzit de el pana acum?"

Ca si cum doar faptul ca m-ar fi cunoscut m-ar califica sa fiu cineva. E bun criteriul asta, poate pentru detergenti, poate pentru orgolii si fitze de moment. Dar, hei, crestine, vorbim de oameni care exista fara ca tu sa stii de ei si care merita un respect prin simplul fapt ca sunt oameni! Si mai mult decat atat, poate ca merita un pic din curiozitatea ta pentru ca au facut ceva (nu neaparat pentru universul paralel al bloggerilor) sau doar pentru simplul fapt ca sunt altfel decat tine!

Si ca sa dau si un exemplu, in spiritul ziarului financiar iata o mana de "ne-cunoscuti" pentru care cateva sute de oameni au scos bani din buzunar si timp din calendar ca sa-i asculte aici. Ii cunosti pe toti? Ma-ndoiesc. Dar fiecare are o poveste, si toti avem o poveste. Si daca povestea fiecaruia s-ar materializa electronic ar fi o carte sau poate un blog. Si pentru ca tu sau altii nu ati auzit de ei nu merita atentie? Acelasi principiu e valabil pentru fiecare dintre noi!

Desi reactia a fost mult mai viscerala, in mintea-mi dupa ce am citit postul cu pricina, tonul s-a mai atenuat acum ca scriu aceste randuri. Dar ideea fundamentala ramane aceeasi: frumusetea blogurilor nu vine din perfomanta cu care unii reusesc sa stafideasca materia cenusie a celorlati in speranta ca doar… doar… ci din faptul ca exista. Miraculos si frumos!

Asta e ce nu au inteles conchistadorii, cautatorii de aur, educatorii de la Pitesti si mai nou unii dintre tinerii blogeri de 30 si ceva de ani.

Nu mai am intrebari pentru asta. Ci doar retorisme: se va termina oare?

Tu ce primesti pentru ceea ce te rogi sa primesti?

2011-02-06T15:08:00.003+02:00

Dupa o lunga tacere in blogosfera, corupt de usurinta cu care o fraza de 140 de carcatere tine loc de ceva putin mai elaborat, cel putin pana acum, m-am hotarat sa revin in anul Iepurelui, din nou cu intrebari :)

Si prima asa cum zice si titlul mi-a aparut in cursul vizionarii unui film de duminica dupa-amiaza: Evan Atotputernicul. Discutia preluata mai jos, este discutia pe care o are Atotputernicul cu nevasta lui Evan intr-un moment de disperare, cand tocmai se hotarase sa-l paraseasca. Nu-i nevoie de descris toata povestea filmului pentru a suprinde intelesul acestei remarci.

"Sa te Intreb ceva - zise Atotputernicul.

Daca cineva se roaga pentru rabdare, Domnul ii da rabdarea sau ii da oportunitatea de a deveni rabdator?

Daca se roaga pentru curaj, iar Dumnezeu le da curajul, sau le da oportunitatea de a fi curajosi.

Daca cineva se roaga ca familia sa-i fie aproape crezi ca Dumnezeu ii umple de sentimente? Sau le ofera oportunitatea sa se iubeasca.

Trebuie sa plec. Multi oameni asteapta. Savureaza-l. (n.r. e vorba de pranz)"

Deci chiar asa, tu pentru ce te rogi? si ce primesti de fapt?

Enjoying free

2010-09-21T08:09:00.004+03:00

Really enjoying reading Free by Chris Anderson. Unfortunately after a while I feel that The lunch I am getting for free was paid by someone else already. Which raise the question in my mind: why?

Besides this, the book is for all the people in the world that fight for higher pricing or introducing one when everybody else does it for free. Thorough analysis of pricing models based on free.

And one more shoot though this should have been the freakonomiks attitude the economy of free has the business model made of by any drugs industry: free till the critical market is build and then any other extra option has to be paid for.

Eroare tehnica sau marketing de gherila genial?

2010-07-31T11:35:00.000+03:00

Acum doua zile la stirile TV de la ora 19 si cele de noapte aproape tote posturile au vuit despre eroarea tehnica de pe un site de e-commerce (nementionat in stirea propriu-zisa, dar usor de identificat de catre cei care au cumparat cel putin odata ceva de la acest furnizor de la depozitul din Bucuresti, din imaginile aratate) care ar fi “vandut” plasme la preturi de nimic si Laptopuri la preturi de 84 de ron.

Toate bune si frumoase pana aici.

In stirea propriu-zisa mai aflam si ca valoarea estimata a “pagubei” a fost de cca 30.000 de euro si ca (ATENTIE) desi a fost o eroare, marfurile vor fi livrate la pretul afisat pe ecran. In plus vedem chiar un batranel fericit cum a primit acasa laptopul de 84 de RON (initiativa un laptop de 100 de dolari pentru foecare ar fi geloasa).

Acum primele intrebari care se ridica din punct de vedere jurnalistic sunt urmatoarele:

De ce acest subiect a fost o stire? Legislatia care guverneza comertul electronic din Romania este destul de aspra iar modul in care magazinul a procedat este unul perfect normal. La cursurile de jurnalism am fost invatati ca o stire nu este atunci cand un caine musca un om ci invers. Intelegem de aici ca ceea ce toti vedem de jur imprejur ca fiind normal pentru cei din presa apare ca o situatie atipica care trebuie documentata si consemnata?
Si-a pus cineva problema ca acest mod de making news about your self este ultima gaselnita de a obtine o promovabilitatea care la pret de rate card depaseste exponential valoarea pagubei? Cu siguranta nu. Cu 30 de mii de euro nu ar fir primit acest tip de expunere pozitiva cu acest impact.

Si uite asa s-a intamplat ca o idee care poate a fost malefic de geniala (ca sa citez pe cineva) a dat un rezultat de imagine extraordinar. Sau poate doar o eroare a generat acelasi rezultat. Cert este un singur lucru: traficul pe acel site va creste simtitor in perioada urmatoare dintr-un singur motiv: daca mai prind si eu un astfel de chilipir! Iar cunoscatorii “isi plang in pumni” ca nu s-au nimerit si ei online in seara norocoasa. In plus exercitiul de PR a fost unul absolut: Bai oamenii astia chiar livreaza si atunci vand pierd!

Si ce te poate bucura mai mult ca si consumator, decat sa vezi ca lucurile pot sa fie, chiar si din eroare... normale!

Despre premierul ideal al Romaniei si despre primarul ideal al Bucurestiului

2010-07-03T13:06:00.005+03:00

Desi ma gandeam sa dedic acest filmuletz prietenilor specializati in macroeconomie si economistilor sefi din bancile comerciale romanesti, cred ca ceea ce au facut oamenii care apar in aceste prezentari se preteaza mai mult ca modele si profile de premieri/primari.

Pentru cei care nu au vazut prezentarea absolut inspirationala 1000% a lui Chip Conley, si performantele din traficul capitalei suediei, iata filmuletzul:

scuze publice

2010-06-07T21:16:00.007+03:00

Pentru modul in care a fost inteleasa o postare anterioara, stearsa acum, cer scuze in mod public celor care s-au considerat vizati de ea. O parte din ei erau identificati virtual ca vecini ai mei.

Le multumesc celor care mi-au atras atentia si sper ca acest mesaj sa fie unul care sa consfiinteasca bunele intentii.

la ceas aniversar - o poveste despre aproapele nostru

2010-06-07T16:23:00.003+03:00

Poate ati mai lecturat-o, si o stiti, dar eu am scapat-o si am primit-o pe mail, in anul in carepe langa multe alte lucruri minunate s-au intamplat urmatoarele: unul din ciresii plantati anul trecut a facut cele mai frumoase flori si cele mai gustoase cirese, iar intelepciunea a luat chip ingeresc si a venit in persoana in preajma-mi.

O poveste despre prieteni, dusmani si vecinatati!

Cocalarul şi vinul sfinţit

Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunnidu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.

Când m-am mutat în cartierul Militari, apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.

După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat:
Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom' profesor.

Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat: Dom' profesor e de-acum fratele meu şi trebă să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.

Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.

De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre "cei buni" şi "cei răi", dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.

Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher - cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puşcăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.

Eliberarea lui a fost un eveniment pe care gaşca trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: "puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie" ori "n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor" au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. "Dom' profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept" a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie - eliberatorul lui Mădălin.

În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică - lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.

Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu - idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin s-a şters tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.

În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toşi călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.

L-am privit cu atenţie - era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe Muntele Sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani ("ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul"). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi jumătate.

Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat: Dom' profesor, nu mă recunoşti?

Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani.
Mădălin? - l-am întrebat nesigur. Varsanufie acum, mi-a răspuns.

M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată.
Știam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.
Despre ce vorbeşti? - l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?

Nu dom' profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ții minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent - o peşteră săpată în stâncă lângă mare. într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină puternică ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.

Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.

La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Șmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Gelu Frumuşelu.

Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.

Ieri însă sora lui Sile Șmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România. Aş face ţara mai frumoasă, infracţionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am expus acest plan unui important lider politic, apropiat al Preşedintelui Traian Băsescu.
Eşti nebun? - m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoate-ţi ideea asta din cap.

Povestea este reala, ea a fost publicata in ziarul Jurnalul National si se cunoaste autorul ei, Bruno Stefan.
http://www.jurnalul .ro/stire- special/cocalaru l-si-vinul- sfintit-540904. html
Daca o sa cautati cu Google o sa aflati ca el a a scos carte (un studiu sociologic) despre penitenciarele din Romania (lucru spus si in articol).
http://www.euroinst.ro/titlu.php?id=742
Un prieten de al meu are numarul de telefon al lui Bruno Stefan de la un amic de al lui. Acesta l-a sunat si l-a intrebat daca povestea este autentica. A spus ca da, numai numele persoanelor au fost schimbate ca sa le pastreze anonimatul.

Managerul, consultantul si noi restul lumii in viziunea unui guru

2010-05-22T15:00:00.009+03:00

"Cartile despre perfectionarea managerilor, de pilda, au in vedere cu adevarat un om al tuturor vremurilor atunci cand vorbesc despre managerul zilei de maine. Ni se spune ca un manager de rang inalt ar trebui sa aiba calitati exceptionale de analist si decident. El ar trebui sa lucreze bine cu oamenii si sa inteleaga organizatia si relatiile de autoritate, sa fie bun la matematica si sa aiba idei artistice si imaginatie creatoare. Se pare ca se doreste un geniu universal, iar geniile universale au fost intotdeauna ceva rar. Trecutul rasei umane indica cu tarie faptul ca singurele persoane care exista din abundenta sunt incompetentii universali. Prin urmare, va trebui sa ne inzestram organizatiile cu oameni care exceleaza in cel mai bun caz la unul din aceste capitole. Si apoi este foarte probabil ca acestora sa lelipseasca orice in afara celor mai modeste abilitati cu care sunt inzestrati ceilalti." zice Drucker in cartea sa despre decizie si eficacitate.

Tot in cartea sa are o mentiune extrem de interesanta despre ce este consultantul: "In primul rand un consultant nu are alta autoritate decat cea care i-o confera propriile cunostinte so trebuie sa fie el insusi eficace altfel nu are nicio valoare. In al doilea rand consultantul eficace depinde de oamenii din organizatia beneficiara in efortul sau de a-si duce la indeplinire sarcinile asumate. Eficacitatea lor este, asadar intr-o ultima analiza, cea care stabileste daca un consultant are o contributie pozitiva si obtine rezultate, daca acesta este doar un centru de costuri sau, in cel mai bun caz, un bufon de curte."

iar despre noi, restul lumii, ne ramane cum sa spun, o singura alternativa, hm, nu pot sintetiza decat cu ceea ce spunea in ultimul samurai in jurnalul sau personajul principal despre localnicii din satul unde fusese tinut captiv de samurai:

"Everyone is polite. Everyone smiles and bows.But beneath their courtesy,I detect a deep reservoir of feeling. They are an intriguing people. From the moment they wake...they devote themselves to the perfection of whatever they pursue. I have never seen such discipline.I am surprised to learn that the word "Samurai" means "to serve"...

Din intelepciunea sugarilor – partea I

2010-04-14T13:04:00.001+03:00

Lucruri demult stiute (n.a. si de noi) si parca prea devreme uitate

Trezirea:

Primul lucru care te frapeaza la un nou nascut este ritualul de trezire: se intinde mult, din toate madularele, scanceste putin zgomotos, dar placut, si spunem noi isi dezmorteste oasele. Aflu din lecturi paralele ca intelepciunea taoista precum si cea de sorginte yoghina (indiana) ne invata sa practicam acelasi mod de trezire (dealtfel caracteristic si la animale), procesul de adormire fiind oarecum unul reversibil. (nu intru aici in detalii dar cei care stiu cate ceva despre Pranayama inteleg la ce ma refer)

Cum ne trezim noi ca si adulti? De cele mai multe ori sarim in papuci, facem un dus, radem o cafea si o stergem in valtoarea cotidiana de parca fara noi nimic nu se misca in lumea asta.

Alimentatia:

Tot un nou nascut va fi in masura sa te invete pe tine ca si adult ca anumite nevoi de baza, in aceasta situatie, alimentatia, nesatisfacute la timp, creeaza o stare de nervozitate care se manifesta intr-un mod variat. Cu vremea, adultii disimuleaza destul de bine lipsa unor mese peste zi, dar comportamentul individual demasca in cele din urma irascibilitati care in functie de sex sunt etichetate fie misogin fie sexist.

Si tot aici despre „nemestecare”. Un bebelus care inghite lacom lapticul il bati pe spate iar „ragaiala” devine astfel un semn de tihnire a mesei proaspat luate. Ca adult inghitim repede, pe fuga, si nemestecand pana cand mancarea se omogenizeaza si devine o pasta usor digerabila de instestine si simpla eliminare a aerului pe unda dintre cele doua cai posibile devine sanctionabila de conduita sociala. (din cate stiu parca doar la japonezi si/sau chinezi a ragai dupa masa constituie un compliment pentru cel care a gatit masa).

Scaunul:

Preocuparile scatologice dispar cu timpul din bagajul cultural si de lucru al medicilor contemporani, ele ramanand un capriciu al geniului lui Dali in opere hazli citibile la betie. Cu toate astea: ritmicitatea, consistenta, culoarea si mirosul devin aproape sisteme de business inteligence pentru starea de bine a unui bebelus.

Ce se intampla la adulti? Cu cat mai constipati cu atat mai bine! Glumesc J Dar nici departe nu sunt de adevar. Nu suntem atenti la ce mancam si cu atat mai putin la ceea ce defecam. Tabu cultural sau predispozitie catre medii sterile in permanenta dezinfectate si frumos mirositoare oricare dintre astea ne duc intr-o zona in care pierdem accesul la o informatie extrem de valoroasa despre starea de sanatate a organismului pe care il avem in grija.

Somnul:

Cu somnul lucurile stau intr-un mare fel. Rigurozitatea ceasului biologic, la un sugar nou nascut, in care la fiecare 3 ore se serveste masa, in intervalul respectiv mare parte dormindu-se imi aduce aminte de doua lucruri. Modul de organizare al zilei liturgice prin ceasuri (unde la fiecare trei ore este un moment liturgic) sau despre modul de organizarea al zilei de lucru pentru Leonardo da Vinci sau Mircea Eliade. Bucatile de somn putine, la interval de trei ore, s-au dovedit stimulative pentru creativitate si generoase pentru cei care au abordat acest stil de viata, cu un timp pe care nu l-am avea altfel. Desi ne nastem cu un astfel de bioritm ajungem sa facem fata unor conveniente de tipul ziua-i pentru munca iar noaptea pentru ... desfrau J mult prea devreme. Rezultatul: te uti in oglinda seara sau dimineata si in agenda de lucru si constati singur.

Va urma!

eu pe post de fotomodel in forbes - aici si gandurile lipsa

2010-03-23T11:53:00.003+02:00

Am comis-o si pe asta! Am aparut in Forbes in aceasta saptamana la sectiunea bani si investitii cu un statement public clar: vreau cateva milioane de euro facute din unul doua proiecte personale si dupa aia sa imi vad de pensie. Asa ca primul pas a fost facut. mai urmeaza sa implinesc ce imi doresc si sa reapar eventual in topul lor. :)

Toate bune si frumoase, dar subiectul de baza era acela legat de modelul multifond pe care sistemul de pensii private din Romania intentioneaza sa-l implementeze. Cum am depus un efort de documentare in acest sens pentru a raspunde la o intrebare adresata, am sa pun aici consideratiile personale. Articolul cu pricina nu a luat in considerare decat fata umana a consultantului din mine.

Asa ca iata aici si versiunea initiala:

Introducerea sistemului multifond poate fi interpretata variat. Experientele anterioare arata ca orice politica care modifica specificul pensiilor inainte de a fi implementata trebuie discutata si inteleasa in toate implicatiile ei de catre toate partile cu interese in acest domeniu (reglementator, contribuabil, industria de pensii private, sindicate, piata de capital, piata bancara etc).

Pornind de la acest principiu enuntat de Nassim Taleb:

“What is fragile should break early while it is still small. Nothing should ever become too big to fail. Evolution in economic life helps those with the maximum amount of hidden risks – and hence the most fragile – become the biggest.”

as spune ca orice initiativa, fundamentata economic, in ceea ce priveste reglementarea sistemului de pensii private din Romania ar trebui permisa la acest moment pana sistemul in sine nu devine prea mare si implicit generator de riscuri sistemice.

Daca ar trebui sa ma refer la introducerea sistemul multifond as surprinde acest demers din perspective diferite cu nuantarile aferente:

1. Perspectiva contributorului – piata in Romania, si nu numai, este intr-o faza incipienta incat este greu de crezut ca beneficiarii directii ai acestui sistem vor avea intr-un orizont de termen scurt capacitatea, disponibilitatea si orice alte resurse necesare pentru a intelege exact care este cea mai buna alternativa pentru viitorul propriu. Daca ne uitam la cotele de piata existente pentru pilonul II observam un singur lucru: au castigat cei care au avut forta de vanzare cel mai bine organizata in teritoriu. Marea majoritate au ales agentul de vanzari si ulterior numele companiei. La acel moment nici macar nu s-a pus in discutie performanta investitiei ce urma a fi facuta. Care ar fi insa acele criterii de luat in considerare la nivel individual, la acest moment, pentru fundamentarea unei decizii astazi in vederea rezultatelor de la pensie? Nimeni nu poate oferi aceste repere in acest moment, chiar daca vorbim de randamente minime garantate. Premisa de la care se pleaca este aceea ca statul este un prost administrator, populatia imbatranita este in crestere, intervalul de cotizare a scazut etc... deci riscul sistemului de pensii de stat pentru a intra in incapacitate de plata este mare. Intrebarea care se pune din perspectiva contribuabilului este: pot sa am mai multa siguranta intr-o pensie care vine din partea unor institutii a caror distributie a portofoliului de investitii „lipsit de riscuri” include predominant titluri de valoare emise de stat sau garantate de stat? Ca individ daca te uiti in perspectiva istorica sau prin comparatie cu sistemele din tarile dezvoltate (si cu sisteme de pensii private in functiune de cativa ani) nu ai niciun orizont de certiudine. In plus lipsa unei culturi investitionale, a educatiei financiare coroborata cu inexistenta unor termene de comparatie risca sa determine alegeri emotionale mai mult decat unele rationale.

2. Perspectiva fondului de pensii – la nivelul anului 2008, conform estmarilor OECD (pentru tarile membre) fondurile de pensii au pierdut cca 5,4 trilioane de USD (aproximativ 20% din valoarea activelor nete). Ce inseamna acest lucru? O presiune extraordinara pentru un randament (de) promis/atins pe termen lung, in termeni reali (este discutabila initiativa de reglementare a randamentului minim – insa extrem de binevenita pentru intelegerea riscurilor) in conditiile unor constrangreri pe termen scurt evaluate in termeni nominali. Experienta internationala (cu precadere din zona bancara) arata ca singurele aspecte care trebuie sa fie luate in considerare pe fondul dereglementarii sunt: transparenta si un sistem functional de management al riscului. La acest moment ambele din perspectiva fondurilor sunt generatoare doar de costuri si nu de valoare adaugata. Un alt aspect il reprezinta aici evaluarea activelor din portofoliu. Ca sa dau numai un exemplu extrem, dar posibil, in Romania, Norma 3 din 2009 emisa de CSSPP stabileste ca se poate atribui un grad de risc scăzut al unui fond de pensii administrat privat daca ponderea Instrumentelor cu Risc Scazut (titluri de stat, obligatiuni neguvernamentale, instrumente financiare garantate de stat) din totalul activului fondului este intre 100%-85%. Or, ce se intampla daca aceste instrumente nu sunt lichide? Sau si mai rau sunt supuse unui risc de credit de genul celui care afecteaza acum instrumentele emise de statul grec?

3. Perspectiva statului/reglementatorului – recomandarile FMI din raportul „Romania – Financial Sector Stability Assessment” mentioneaza referindu-se la industria de asigurari si pensii private: „In both sectors, risk management, and appropriate pricing of assets and risks, are key issues.” In acest sens reglementarile si normele emise de CSSPP au inregistrat un progres vizibil pentru o perioada atat de scurta, atat in termeni de acoperire a domeniului reglementat cat si in termeni de detaliu si transparenta in comparatie cu alti reglementatori din piata. Cu toate acestea preocuparea pentru managementul riscului a fost una nesemnificativa. As sublinia aici suprapunerea de competente ale activitatii investitionale (reglementata tot de norma 3 din 2009) cu activitati specifice unei competente de management al riscului. Aparent o mica problema, competenta de management al riscului va deveni extrem de greu de implementat organizational, ulterior, atat din perspectiva costurilor dar si din perspectiva legitimarii ei functionale.

Pe de alta parte provocarea viitoare a reglementatorului pentru introducerea acestui sistem multifond va fi aceea de a crea un set de indicatori de performanta unitari si universali valabili in raport cu care reglementatorul dar si contribuabilul sa poata monitoriza si estima gradul de risc al investitiei in pensia facultativa. Practic existenta unui nivel de referinta (care va trebui sa tina seama de multitudine de factori de la nivelul veniturilor din salarii si valori mobiliare pana la stagiul de cotizare si procentul aferent si care ar fi de preferat sa nu fie stabilit politic) in raport de care sa se poata judeca performanta unui fond devine urmatoarea provocare la nivel global pentru aceasta industrie.

Concluzionand as spune ca infailibilitatea unui sistem este o chestiune care tine de perceptie si de masa critica. Dar experientele ultimilor ani arata ca orice sistem (economic/financiar) poate sa dispara . Prin urmare inchei citandu-l tot pe Nassim Taleb „ Citizens should not depend on financial assets or fallible “expert” advice for their retirement. Economic life should be definancialised. We should learn not to use markets as storehouses of value: they do not harbour the certainties that normal citizens require. Citizens should experience anxiety about their own businesses (which they control), not their investments (which they do not control).” Nassim Taleb - Ten principles for a Black Swan-proof world.

si eu pot spune ca am prevazut actuala criza!

2010-02-10T23:11:00.002+02:00

Inventariind articole scrise de mine mai demult am descoperit ceva ce pana si pentru mine a trecut neobservat. Am prevazut criza actuala! cu o diferenta majora: pentru 2010. marturie sta acest articol:

Fantomele Creditului Ipotecar

Ultima fascinaţie a românilor în materie de achiziţii curente se dovedeşte a fi cumpărarea de case sau apartamente cu plata în rate. Ba mai mult, obsesia celor care vor o casă la un preţ acceptabil se izbeşte de dorinţa celor care vor să scoată bani buni din vânzarea unui imobil. Din confruntarea acestor voinţe câştigă pe de o parte agenţiile imobiliare (absolut ineficiente la nivelul proprietăţilor de valori mici şi medii), firmele de amenajări şi pe de altă parte băncile care acordă credite ipotecare.

Creditul ipotecar prin natura lui constituie unul dintre instrumentele bancare utilizate pe segmentul de retail care generează un venit substanţial pentru instituţia care îl acordă. Puţini ştiu însă riscurile pe care o asemenea instituţie şi le asumă în momentul în care acordă un astfel de credit pe o perioadă mai mare de 10 ani.

Un prim model în ceea ce priveşte gestionarea proastă a unui asemenea portofoliu de credite ipotecare era cât pe ce să fie oferit de filiala germană a băncii HVB. Începutul anilor '90 a generat în fosta RDG o explozie în privinţa consumului de bunuri de orice fel, prin urmare inclusiv a cumpărării şi construcţiei de imobile prin intermediul creditului ipotecar. Expertiza bancară apuseană s-a aflat atunci în faţa unei situaţii fără precedent: posibilitatea unei creşteri agresive pe segmentul de retail fără posibilitatea întocmirii unui credit scoring pe termen lung. Rezultatul imediat a fost că nemţii din fosta RDG s-au împrumutat la bănci pentru a cumpăra case iar la începuturile noului mileniu din cauza scumpirilor înregistrate ca urmare a introducerii monedei europene, a şomajului şi a altor cauze complementare nu au mai fost în stare să plătească ratele restante. Orice instituţie financiară de credit, care are de a face cu un portofoliu de credite neperformante, înregistrează în general pierderi sau costuri suplimentare nedorite oricât de mari ar fi garanţiile solicitate.

Situaţia în cauză ar putea să se repete cu uşurinţă în România anilor 2010, indiferent dacă graniţele politice ale Europei ne vor include sau nu. Dacă vom trece sau nu printr-o asemenea situaţie nu constituie miza acestui material. Cert este un singur lucru: practicile de management al riscului la nivelul oricărei instituţii financiare ce are ca obiect de activitate finanţarea altor activităţi, ar trebui să fie dezvoltate într-o direcţie care să confere măcar practicile şi experienţa traversării unei crize de acest fel.

Ingineria financiară a dezvoltat, până în prezent, produse şi modalităţi prin care orice bancă poate transfera riscurile asumate prin deţinerea unui portofoliu de credite ipotecare. Un astfel de exemplu sunt obligaţiunile ipotecare care pot fi emise chiar de deţinătorii portofoliului de credite. Totuşi un exemplu şi mai interesant în acest sens îl oferă modelul american prin intermediul celor trei agenţii (sponsorizate guvernamental): Freddie Mac, Fannie Mae şi Ginnie Mae. Toate aceste trei agenţii au ca obiect principal de activitate crearea unor puluri de credite ipotecare prin achiziţionarea lor de la bănci şi transformarea lor în titluri de valoare de tipul mortgage-backed securities.

Dar, şi în această situaţie, excepţia de regulă apare în cazul Freddie Mac. Gestionarea riscurilor existente - cu privire la rata dobânzii - la nivelul acestei agenţii guvernamentale nu poate fi făcută fără operaţiuni de hedging pe piaţa instrumentelor financiare derivate. Despre ce se întâmplă în momentul de faţă la Freddie Mac nu vom ştii decât peste câţiva ani. Acum, pe lângă demisia a trei directori executivi în luna iulie şi a CEO în luna septembrie comisiile de control au dat un prim verdict: Freddie Mac care deţine mai mult de 20 % din creditele ipotecare acordate la nivelul SUA înregistra - la sfârşitul anului 2001, valoare pentru sfârşitul anului 2002 urmează să fie recalculată - expuneri de 1,7 miliarde dolari pe piaţa derivativelor. Valoarea nominală a acestor expuneri a fost 661 miliarde dolari.

Oricum am privi aceste cifre un lucru e evident: e foarte mult. Dacă situaţia Enron se va repeta, modelul Freddie Mac ar putea fi doar un studiu de caz pentru studenţii de la finanţe. Sau poate un model pentru pieţele emergente care se grăbesc să recupereze în 10 ani ce au câştigat economiile dezvoltate în 100?

Ce înseamnă aceste cifre, în cel mai rău dintre scenariile posibile, pentru cei care au cumpărat case pe baza creditului ipotecar? Dacă legislaţia o va permite: pierderea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cauză dacă nu sunt achitate altfel, sau nu se ajunge la o altă înţelegere.

În cele din urmă, cert rămâne un singur lucru: casa ta nu e ta cât timp ai rate de plată!

Acest articol a fost scris de mine si publicat in revista Banii Nostri in 2003.

poezia de la macro

2010-01-29T00:25:00.003+02:00

Multumita unui coleg de suferinta :) am aflat ca exista poezie si muzica

in aceasta disciplina: macroeconomia. Inca mai cautam pentru micro...

Lema lui Tudor

2010-01-23T22:20:00.002+02:00

Nu stiu daca mai exista, nici nu am cercetat. Ii las pe cei care se preocupa de drepturile de autor sa o faca. In ceea ce ma priveste, in exercitiul acesta de a mai trece prin bancile scolii, inca odata in viata, am aprofundat sensul unei ziceri: Orice inveti atunci cand ai ocazia sigur o sa iti foloseasca la un moment dat!

Ceea ce nu stiam, dar am concluzionat in aceasta seara este reversul acestei ziceri, mult mai dur si mai aproape de realitate:

ORICE NU INVETI ATUNCI CAND AI OCAZIA, SIGUR, O SA ITI TREBUIASCA LA UN MOMENT DAT!

twitter vs blog in 2010?

2010-01-01T15:04:00.005+02:00

de cand cu twitterul am devenit adeptul haikului contemporan. mai putina vorbarie mai multe idei fiecare dintre ele sau mia multe condensate in 140 de caractere cu linkul de rigoare cu tot.

si cum astea nu le-am postat pe blog pana acum, iaca si linkul aferent: http://twitter.com/razvancik

si pentru ca tot a inceput anul, si poate o sa mai scriu si poate o sa mai am ceva de spus si poate o sa fie si ceva interesant va urez probabil cea mai buna urare: la multi ani neplictisiti si cu povesti de povestit!

si nu uitati sa traim ca trebuim!

acelasi, un pic mai departe de copilaria lui,

razvan [cik - cica ideile konteaza!]

si totusi inca sunt mandru ca sunt român!

2009-12-02T16:25:00.005+02:00

Dialog imaginar intre o mama si copilul nenascut, in Romania lui 2018

- Mami ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

- Pai intre hot de buzunare si unul la drumul mare, parca as alege candidat la prezidentiale, poate chiar parlamentare.

- De ce mai mama? pai nu vrei sa fii doctor, economist, inginer?

- NU. Pentru ca tara noastra este mare si doar cine fura, doar ala are!

- Pai cum, asa te-am invatat noi? mai mama.

- Pai voi m-ati invatat prost. uite pe voi v-au calcat hotii si tot voi aveti bataie de cap, trebuie sa alergati la politie, la asigurari, la firme de paza si cu fiecare sa discutati ca sa va rezolvati problema. Si in final politia e in concediu fara plata si nu face nimic, firma de asigurari spune ca in polita nu este inclusa paguba pe care voi o invocati, iar firma de paza oricum nu promite nimic mai multe decat firma de asigurari. Pai chiar si in situatia asta e mai bine sa fii hot. Iar daca te uiti la televizor, desi toti spun ca ne merge greu, celor care candideaza nu s-ar spune ca le merge la fel de greu. Ba dimpotriva. Si atunci ma mai poti sfatui sa fiu cinstit si mandru de ceea ce voi sunteti?

Presupunerile - mama tuturor esecurilor

2009-11-23T14:03:00.004+02:00

"In economics, [...] it is generaly accepted that the validity of a theory depends on the empirical accuracy of its predictions rather than on the realism of its assumtion." Friedman

Reformulata "artistic", reprodusa in traducere academica, aceasta afirmatie am gasit-o intr-un serial politist: "Presupunerea este mama tuturor esecurilor"

Cata dreptate, si nu stiu cum sa fac sa demonstrez asta si "specialistilor in micro si macro" de pe plaiurile noastre.

Poate aveti vreo sugestie?

Guanxi - la ei ca si la noi? sau viitorul linkedin-ului?

2009-11-17T02:25:00.005+02:00

Am descoperit in semnificatia unui termen nou un concept sub care mi-am petrecut copilaria, adolescenta si tineretea: Guanxi. Un concept care credeam, putin utopic acum cativa ani ca va lasa locul meritului si al rezultatului. Al performantei si al cresterii.

Gunaxi, in limba chineza inseamna relatii mutuale benefice. Admirabil descris si suprins conceptul, in cartea cu acelasi nume, "Guanxi", pe fondul deschiderii unuia dintre cele mai mari centre de cercetare ale Microsoft peste mari, in China. Traducerea exacta acestui cuvant am luat-o conform wikipedia ca fiind aceea a relatiilor si conexiunilor prin care faci lucrurile sa se intample. Conceptul dupa cum se va vedea in articolul citat pe enciclopedie se imbina "armonios" cu o serie de alte expresii ale modului de functionare ale unei societatii bazate pe informal(t)izarea celor 6 grade de separatie. Toata lumea cunoaste pe toata lumea si prin intermediul a sase persoane poti ajunge la oricine din lumea asta. Ce minunat! Pe aceasta filozofie, si vedem acum, ca e veche de ceva vreme, se bazeaza si noile retele sociale (de tipul linkedin, facebook, xing etc) pe care o buna parte dintre cei foarte bine si cu adevarat "conectati" nu sunt de gasit. Ei apar insa doar atunci cand mesajul lor trebuie cu adevarat sa utilizeze canalele de comunicare exhaustiv, si la recomandarea unui expert din staff care vrea sa-si informeze triburile. Online e usor sa fii "conectat" cu ei. Dar atat. Pentru ca alminteri ca sa intri in sfera lor de contacte trebuie sa existe un tip de relatie interpersonala (ganqing), un soi de obligatie morala de a pastra legatura (renquing) si o reputatie (face) care vine cu relatia si se pastreaza prin faptul ca esti in ea. Cum aceste ingrediente lipsesc din retele de socializare online contemporane este greu de crezut ca ele vor schimba ceva cu adevarat major in modul de functionare social prorpiu-zis.

Si cand spun asta ma mai gandesc inclusiv la faptul ca modelul Guanxi, regasit in jargonul romanesc antedecembrist in acronimul P(ile)C(unostinte)R(elatii), are determinari si aprofundari de sens si in alte spatii culturale apropiate de al nostru: spatiu rus si orientul apropiat.

In limba rusa se pare ca echivalentul lui Guanxi este BLAT. Da, chiar asa, si cu sensul blatului de pe la noi, "o mica intelegere un schimb de servicii intr-o maniera informala si fara ca sa stie multa lume". Iar intelegerea conceptului se dezvaluie cu adevarat atunci cand traducerea termenului folosit in orientul mijlociu "wasta" se refera de fapt la nepotism, si la modul in care promovarile organizationale nu se intampla pe criterii de performanta ci de pedigree!

Acestea fiind spuse va invit la lectura si la conectare reala. Cea virtuala mai are de asteptat pentru ca sa devina cu adevarat mainstream cum spunea cineva deunzai pe twitter despre

Criza in viziune marxista seamana atat de mult cu

2009-10-11T13:12:00.006+03:00

Explicatiile analistilor din Romania. Nu stiu daca e de mirare, iar ultima pozitie de o astfel de factura o da Butunoiu aici.

Intre timp rasfoind Filozofii lucrurilor pamantesti a lui Heilbroner am descoperit un pasaj care elucideaza modul de intelegere al crizei din punct de vedere marxist: "O criza nu inseamna sfarsitul jocului. Dimpotriva. Pe masura ce muncitorii sunt concediati, ei se vad siliti sa accepte salarii sub valoarea lor. Pe masura ce scad preturile masinilor, capitalistii mai puternici au posibilitatea de a achizitiona masini platind mai putin decat valoarea acestora. Dupa o vreme plusvaloarea reapare. Mersul inainte se reia. Astfel, fiecare criza are ca efect reinnoirea capacitatii sistemului de a se amplifica. Criza - sau depresiunea sau recesiunea, cum i se spune in terminologia moderna - reprezinta, deci, modul in care sistemul functioneaza, nu modul in care el capoteaza".

Suntem doar ce-am fost?

lectia de popularitate - in online

2009-09-15T22:51:00.003+03:00

Multa vreme nu am inteles de ce blogurile considerate populare (definesc popular un blog cu foarte multe comentarii pe marginea unui subiect) nu mi se par interesante. dimpotriva poate chiar un pic puerile. Si asta cu atat mai mult cu cat inclusiv pe acest blog am incercat la inceputurile lui (i.e. adica acum un an) sa urmaresc ca si KPI :) numarul de comentarii.

Am renuntat curand caci altfel as fi renuntat la blog. :)

Iata insa ca a fost randul meu sa savurez o avalansa de comentarii si urari la publicarea pe profilul de pe facebook a unor poze de la botezul la care am fost nasi in urma cu doua saptamani. As preciza ca este prima data cand am facut-o nu ma gandesc sa o mai fac neaparat, dar a fost sub impresia unei bucurii a impartasirii unei alte bucurii. Una peste alta rezultatul in termeni de comentarii a fost covarsitor: niciodata pana acum nu am inregistrat online atatea reactii.

senzatia a fost minunata si le multumesc tuturor pentru comentarii si urari.

ce am invatat din aceasta situatie si un an de blogareala?

1. Oamenii in general comenteaza pe marginea unor texte, poze in care se regasesc - preponderent emotional.

2. Oricat de interesante ar fi abstractiile fiecaruia scoase la mezat pe blog, spatiul de dialectica cu scop precis e in alta parte.

3. Daca o abstractie a ramas necomentata nu inseamna automat ca este considerata si neinteresanta.

4. Teama de ridicol este in general biruita doar de frustrare si... mitocanie

5. Blogul nu este o alternativa pentru dialog-are ci e mai degraba un mod de afirm-are.

6. Si in blog ca si in viata focusarea si consecventa cu tine insuti converg intr-un singur mod: in fapte, care daca sunt (re)povestite atrag si reactii.

7. ...

cam atatea am gasit si nu miam porpus sa fac un decalog al succesului in blogging, dar lista poate continua cu perspectiva fiecaruia.

un an de blog, si cateva statistici

2009-09-07T12:47:00.002+03:00

O fi bine? o fi rau?

Marketing for Sales: Cum cresti vanzarile in perioada de criza?

2009-09-02T08:28:00.003+03:00

In 2009 majoritatea companiilor care au investit in marketing si publicitate au avut obiective direct legate de cresterea vanzarilor. Marketerii, oamenii de vanzari si managementul au devenit mai pragmatici si focusati pe rezultate.

La PlayTheBalls am derulat numeroase proiecte si campanii online centrate pe obiective concrete de vanzari. Internetul ofera avantajul targetarii, relevantei, optimizarii si a masurarii exacte, in timp real.

Am adunat experienta si studiile de caz intr-un workshop dedicat companiilor interesate de tactici de marketing care pot creste vanzarile. Cifrele recente de la SNA arata ca 3.7 milioane de romani sunt onlinedoar in mediul urban. Multe dintre deciziile de cumparare se iau exclusiv online, iar cifrele obtinute din vanzari directe pe Internet cresc foarte repede. Companiile vor trebui sa tina pasul cu aceste modificari in comportamentul consumatorilor sau sa cedeze o cota de piata in favoarea concurentilor care au o strategie online coerenta.

Lansam Marketing for Sales, un workshop centrat pe marketing online si procese operationale. Editia actuala, din 22 septembrie este adresata doar companiilor din domeniul serviciilor pentru a creste relevanta informatiilor si solutiilor prezentate.

Audienta cursului:

* Directori de Vanzari, Regional Sales Manageri, Area Sales Manageri

* Directori de marketing, Brand manageri, Directori de comunicare

* Directori operationali, responsabili de optimizarea proceselor

* Top management şi antreprenori

Beneficii pentru tine:

· Primesti soluţii concrete pentru cresterea vanzarilor

· Obtii informatii actuale la probleme actuale

· Afli cum poti integra marketingul online in strategia ta

· Parcurgi studii de caz actualizate

· Obtii bonus 2 ghiduri despre marketing si vanzari

· Interactionezi cu vorbitorii si participantii

· Primesti instrumente de lucru performante

· Iti oferim suportul de prezentare al workshopului

Vorbitori sunt: Ciprian Gavriliu - managing director PlayTheBalls, Razvan Tudor – Ollin Proiect si Mihnea Pretorian – Marketing Manager Allianz Direct.

Ocupă-ţi un loc acum la eveniment!

Te aşteptăm.

Infinitul este logic imposibil...

2009-08-26T14:43:00.002+03:00

"Infinitul este logic imposibil fiindca, in opozitie cu ceea ce se credea, cand era declarat contradictoriu, el reprezinta insasi expresia noncontradictiei absolute, determinand propria sa disparitie odata cu disparitia universului logic, care il genereaza ca un pol ideal imposibil"

Stefan Lupascu - logica experientei si experienta logica

trebuinte, nevoi, ganduri, gratificare si pacate - Maslow vs Evagrie

2009-08-22T14:35:00.006+03:00

Zice Maslow in cartea lui "Motivatie si personalitate": Pana acum, discutia noastra teoretica poate sa fi dat impresia ca aceste cinci grupuri de trebuinte - fiziologice, de securitate, stima si respect, apartenenta si actualizare a sinelui - se prezinta in felul urmator: daca una e satisfacuta, apare alta. [...] De fapt, la majoritatea membrilor normali ai societatiinoastre, toate trebintele primare sunt partial satisfacute si partial nesatisfacute. [...] ...cetateanul de rand isi satisface trebuintele fiziologice in proportie de 85%, pe cele de siguranta in proportie de 70%, trebuinta de dragoste in proportie de 50%, pe cea de stima de sine in proportie de 40%, iar pe cea de actualizare a sinelui in poroportie de 10%."

Satisfacut sau nu, gratificat sau nu, scopul final al acestei piramide a trebuintelor nu este deloc matematic si exact asa dupa cum vor anumiti marketeri sa ne explice. Mult mai aproape de adevarul motivatiilor din spatele unui activitati umane mi se pare insa descrierea celor 8 ganduri din Tratatul Practic al lui Evagrie din pont. Zice Evagrie: "gandurile cele mai generale in care se cuprind toate celelalte, sunt in numar de opt. primul este gandul lacomiei; dupa el vine cel al curviei; al treilea este cel al iubirii de arginti; al patrulea este gandul tristetii; al cincilea, al maniei; al saselea, al acediei; al saptelea, al slavei desarte; al optulea al trufiei. faptul ca toate aceste ganduri ne tulbura sau nu sufletul nu tine de noi; insa faptul ca ele pot veni mai devreme sau mai tarziu ori ca starnesc sau nu patimi tine de noi".

Admirabil, explica, Evagrie, mai departe fiecare dintre aceste ganduri si depotriva, in editia ingrijita de Cristain Badilita de la Editura Curtea Veche, este aprofundata, chiar si pentru neinitiati, mecanica gandurilor si patimilor pe care le vedem in jurul nostru, din ce in ce mai des si din ce in ce mai mult.

Bottom line este ca demersul lui Maslow a fost unul de a explica cum sa faci o organizatie mai productiva, si ce lipseste angajatilor pentru a fi fericiti si productivi. ce s-a intamplat cu teoria lui este ca a fost imprumutata socialmente de marketeri care au considerat ca in spatele fiecarei trebuinte sta o nevoie, o motivatie si de ce nu o valoare, dupa care organismul uman tanjeste ca sa sa o implineasca. Pe cand Evagrie din pont in oprele sale realizeaza punctul de intalnire dintre traditia monahala egipteana (a carei predanie continua si aproape 2000 de ani mai tarziu) si traditia filozofica greaca (mai cu seama cea neo-platoniciana) pe fundamentele careia s-a construit mare parte din civilizatia contemporana.

So, who's right about us?

logica dinamica a contradictoriului - un mod creativ de abordare a crizei?

2009-08-18T13:25:00.007+03:00

Putin cunoscut in Romania, Stefan Lupascu (sau in varianta internationala mai mult cunoscuta - Stéphane Lupasco) el este autorul uneia dintre cele mai interesante teorii despre logica dinamica a contradictoriului. Bazata pe observatii din lumea fizicii, teoria enuntata in cuvinte conform lucrarii lui "Principiul antagonismului si logica energiei" suna asa:
"Oricarui fenomen, sau eveniment logic, ca si judecatii care il gandeste, propozitiei care il exprima sau semnului care il simbolizeaza: lui e de exemplu, trebuie sa-i fie asociat intotdeauna structural si functional, un antifenomen, sau antielement, sau antieveniment logic si deci o judecata, o propozitie, un semn contradictoriu: non-e; si intr-un asemenea mod, incat e sau non-e nu vor putea fi niciodata mai mult decat potentializate prin actualizarea lui e sau non-e, nu facute sa dispara, astfel ca e sau non-e sa-si fie suficiente lor insile intr-o interdependenta si deci o noncontradictie riguroasa - ca in orice logica, clasica sau de alta natura, care se intemeiaza pe atotputernicia principiului noncontradictiei. Acest postulat, p ecare l-am exprimat, de bine, de rau, prin cuvinte si fraze si care nu poate fi definit corespunzator decat prin formule simbolice, contine proprietatea lui e si non-e de a se actualiza si potentializa alternativ si intr-un asemenea mod, incat actualizarea unuia determina intotdeauna si obligatoriu potentializarea celuilalt."

Formulele asupra carora nu insist aici, ajung la urmatoarea concluzie: "daca e este actual (sau se actualizeaza), atunci non-e este potential (sau se potentializeaza); daca e nu este nici actual nici potential, atunci non-e nu este nici potential nici actual si daca non-e este potential atunci e este actual (sau se actualizeaza)."

Acest mod logic de a percepe o realitate inconjuratoare transpus in zona de management al riscurilor ar putea conduce la o noua (r)evolutie? Nu am cunostinta ca impactul logicii polivalente (in cazul de fata vorbim de cea dinamica a contradictoriului a lui Lupascu) sa fi fost studiat, empiric macar, in ceea ce priveste relevanta in domeniul managementului riscurilor. Cert este ca modul de indentificare al riscurilor, tributar pana acum principiului logicii bivalente, "tertium non datur" ar putea rasturna inclusiv modul in care riscurile sunt identificate si calculate. Spre exemplu in zona fizicii cuantice Hans Reichenbach a identificat pornind de la relatiile de indeterminare ale lui Heisenberg, o logica cu trei valori: adevar verificat, fals verificat si imposibil de determinat.

sarata lui Monteoru... brand de Romania

2009-08-14T19:38:00.011+03:00

Sunt carcotas, si o stiu! valea Buzaului e minunata! Pacat ca e populata! Am fost deunazi in portia de concediu in Romania, fara tichetul de turism promis, la Sarata Monteoru.

Pentru cine nu stie nimic despre aceasta statiune, din Judetul Buzau, blagoslovita cu multe inprejurimi absolut spectaculoase si de poveste: de la vulcanii noroiosi la focul viu, de la manastirea Ciolanu la namolul curativ, puteti afla cautand pe google. Dar in fapt pana nu mergeti in zona nu veti sti ce sa credeti.

Deocamdata sa ne ocupam doar de statiune:

Cand ajungi la fata locului si te uiti cu mintea romanului cea de pe urma vezi statiunea cam asa, cu probabil o vedeau si bunicii. Nu-i asa ca pare neschimbata?

Apoi, la pas, prin statiune se dezvaluie treptat un anume spirit. Eu personal am vazut patru materializari ale acestui spirit.

Spiritul locului care te predispune la o contemplare meditativa asupra a ceea ce se perinda prin fata ta, intr-o oarescare solitudine gregara:)

Urmeaza apoi: Spiritul pamantului. Cand nici pamantul sub propriile-ti picioare nu da semne sa mai stea si pleaca devale te intrebi ce sa fie oare de ne mai tine pe aceasta vale?

La inceput de leat antreprenorial nici aici nu lipsesc initiativele. Dar reteta cea mai sigura nu este intotdeauna sa profiti de ceea ce ai ca resursa ci sa irosesti ceea ce exista. Iata deci si marturia spiritului antreprenorial:

Si ca ecologia nu e o moda, iata spiritul de care vorbesc:

Minunile locale si obiectivele turistice zonale prost semnalizate nu duc departe. probabil in subconsitientul locului exista o vecinatate ontologica cu nicaieriul. greu de inteles si d patruns pentru niste venetici, dar foarte bine reprezentata prin poduri.

Podurile spre nicaieri:

si cele dinspre nicaieri:

Pur si simplu, parca transcend realitatea cotidiana si la urma acestui periplu te asezi pe banca, in parc, fata in fata, si astepti ca-n vaful parului sa se aprinda felinarul, meditand intre timp la vremuri mai bune care vor veni deodata cu turistii cu dare de mana.

Sunt cinic, stiu, si in statiune mai sunt cateva pensiuni dragute si case de oaspeti probabil primitoare. Dar, cu o floare nu se face primavara si nici turismul cu localnici.

Ce-i leadershipul?

2009-08-10T23:09:00.006+03:00

Ma tot intreb ce-i leadershipul de la o vreme ca sa inteleg de unde-i vine puterea. Ei bine din testamentul lui David (va amintiti nu? cel ce l-a invins pe Goliat - ca tot e pilda asta cea mai utilizata in discursurile si trainingurile despre vanzari) imi pare ca am gasit un exemplu:

"[...]Cel ce domneşte între oameni cu dreptate


4.	E ca lumina dimineţii când răsare soarele, E ca dimineaţa fără nori, Ca razele după ploaie ce fac să răsară iarba din pământ. " II Regi 23

Va recunoasteti? ;)

Everything for sale, but nothing in sales reports!

2009-08-09T16:39:00.005+03:00

Politica de discounturi afisata in ferestrele magazinelor de mall te-ar face sa crezi ca intelegi doua aspecte:

1. trebuie ca sunt disperati din moment ce reducerile ajung pana la 70%.

2. iti dai seama care este marja lor de profit atunci cand nu fac reduceri.

Nu am cunostinta cat de mult din traficul atras in magazin, de afisele cu reduceri, efectiv si cumpara. O simpla observatie empirica bazata pe faptul ca fiecare magazin iti da o punga atunci cand cumperi ceva si numarul de infim de persoane cu pungi in maini de pe holurile mall-ului din Baneasa conduce clar la o concluzie: lumea nu prea cumpara! Iar daca o face, vizeaza perfect definitia chilipirului: lucruri de care nu ai nevoie la un pret pe care nu-l poti refuza.

Si totusi sunt reducerile atat de mari? NU. Pur si simplu la pretul cel mai mic nu gasesti ceva ce ai cumpara efectiv ci ceea ce nu a mai cumparat nimeni din sezonul trecut. Este aceasta strategie una de succes? Ma indoiesc? Si totusi daca vreunul din proprietari de magazine din mall ar fi facut o vizita in Viena anilor trecuti la oricare dintre magazinele mari de haine (gen C&A sau H&M ar fi constatat ca apetitul pentru cumparaturi al romanilor nu este stimulat de reduceri. Dimpotriva. De o marfa draguta, la un pret corect? Cat de mult au castigat magazinele respective de pe urma romanilor (in termeni reali nu stiu) in termeni absoluti statisticile date de bacile comerciale referitoare doar la cheltuielile cu cardul facute inafara granitelor indica niste rulaje uluitoare (pe cateva directii: cazare, transport si shopping).

Si totusi ce lipseste magazinelor din Romania pentru a genera aceleasi rulaje? Pretul corect? Sau vanzatori mai buni la raft? sau pur si simplu arta de a face clientul sa se simta multumit ca a facut o cumparatura? Sau acel ceva, sai spunem fortat "acumen", care transforma orice vanzator in cumparator pe loc in ideea unei decizii lucrative?

In asteptarea rezolvarii acestei dileme legate de modul de calcul al pretului corect sau al modului despre cum sa tratezi un cumpartor in fata raftului, in realitate, cred ca este vorba de multa inconstienta si de o atitudine de genul: ei se fac ca fac reduceri iar noi ne facem ca o sa cumparam!

Sa vedem si pana cand!

Everyone is a salesperson... do you hear me? Everyone!

2009-08-07T11:51:00.004+03:00

Ciudat sau nu, la prima vedere aceasta prejudecata contemporana, pusa acum pe seama crizei la noi, pe seama competiei la altii, se adevereste in forme explicite la toate nivelurile in businessurile prestatoare de servicii in Romania.

Sa ma explic de ce:

1. O prietena se duce la spa (unul pozitionat ca fiind in zona de high-luxury) si timp de cinci ore se afla singura, acolo, impreuna cu personalul angajat. Ducandu-se pentru prima data acolo fusese initiata de prietenele ei ca exista o serie de tratamente si instalatii care nu numai ca muta celulita din creier pe picioare si pe urma in atmosfera, dar te fac sa te simti si atat de bine cum numai femeile pot sa-si explice una alteia.

Ce se intampla in fapt la fata locului: atmosfera de vacanta pe un fond de vagotonie cronica. Intrebare politicoasa ciripita din coltul gurii: "buna ziua, am auzit ca aveti si un tratament pentru ... bla bla" raspunsul angajatei putin sictirit (de fiecare data alta) "mda. normal ca avem. o sa vi-l aratam!", aceeasi intrebare reluata in alta parte a spa ului "si am auzit ca aveti nu stiu ce dus extraordinar de la niste prietene" raspunsul la indigo "mda. sigur ca avem. o sa vi-l aratam!" bineinteles ca acele tratamente si dispozitive au ramas un secret foarte bine pazit, probabil pentru initiate. Novicele trebuie sa treaca de faza curiozitatii. Ele trebuie sa ceara, pe un ton poruncitor si eventual sa ameninte ca o cunosc pe patroana si atunci poate, intr-un mod miraculos, toata organizatia ar fi putut lua viata. Amenintarile nu vin, prin urmare plictiseala continua. In plus alte discutii si noi dureri ... de cap: "Vai dar ce unghii neingrijite aveti. nu e bine deloc, va spun puteti sa ramaneti fara ele... murmura cu un ton atoatestiiutor si deloc imbietor manichiurista. si vai ce par gras aveti. dar cum puteti sa stati asa cu el!?". Si um ar spune prietena mea: Hello, daca m-ai fi invita numai sa cumpar un tratament cosmetic nici nu as fi clipit. dar cand intai ma faci sa ma simtyi prost si pe urma nu se intampla nimic, pur si simplu nu stiu daca vreau sa mai staui acolo sau sa plec." Povestea ar putea ocupa blogul in intregime.Asa ca iata morala primei povesti: "Vanzarile nu s-au terminat odata ce clientul a intrat pe usa! Ele atunci incep!"

2. Cade netul. sun la suport si anunt. cand puteti da drumul din nou. cu o voce fonfaita mi se raspunde: "o echipa a fost anuntata si se va deplasa la locul sesizarii". Ok. inchid. si astept. si asteptarea a fost de o zi. Si sun din nou. O alta voce fonfaita imi raspunde: "o echipa a fost anuntata si va veni la locul sesizarii" In mintea mea deja incep sa urasc robotii cu infatisare umana. Ma gandesc sa-l sun pe terminator II si sa-l trimit la call centerul respectiv sa le arate o fata umana a disperarii, pentru ca eu nu am reusit sa fiu foarte convingator. In plus, procedura de optimizare interna avea o bucla continua (as spune eu fara intentia macar de a rezolva problema) care reiesea din conversatie:

eu - si cand ati anuntat echipa?

ea - imediat ce s-a preluat sesizarea!

eu - si cand vor veni aici?

ea - imediat ce vor rezolva sesizarile anterioare!

eu - puteti verifica cat mai dureraza?

ea - nu. nu putem.

eu - dar ce fac a trecut o zi si netul tot nu merge?

ea - contractual noi suntem obligati sa intervenim in 48 de ore!

eu - bun si eu ce fac in timpul asta?

ea - tacere....

eu - insist. deci ce fac?

ea - imi pare rau nu pot prelua decat o sesizare daca doriti.

eu - si cu cine pot rezolva problema totusi?

beep beep. convorbirea telefonica a fost intrerupta....

acelasi dialog reluat de trei ori cu presonalul de la suport. Intr-un final exasperat sun la vanzari :)! si cand colo ce sa vezi. alt discurs, alta abordare. mi se spune ca sa inchid si va reveni persoana respectiva. Si supriza persoana respectiva revine. Imi spune ca din pacate asta e situatia, iar daca vreau mentenanta in timp real am nevoie de alt servciu mult mai scump, sau de net mobil/ In fine ce sa spun e si asta o solutie! si culmea doua zi chiar ajuge echiopa de interventie cu care deja e o alta poveste de vanzari!

Morala povestii numarul doi: Cand ai o problema nu te duce la service sau la serviciul de mentenanta daca vrei sa o rezolvi! Du-te la departamentul de vanzari!

Si ca sa concluzionez in stilul cunoscut: de ce nu se fac cursuri de vanzari si de soft skils si pentru colegii din departamentele suport??? Pentru ca din ce aud si vad in jurul meu, in momentul asta nu vinzi usor decat clientilor existenti. Pai cu asa vanzatori, e de mirare ca nimeni nu mai vinde ca anul trecut?

Selling more stuff, to more people, for more money....

2009-08-06T12:32:00.004+03:00

In continuarea episodului inceput ieri, acum o alta perspectiva asupra vanzarilor si marketingului:

Selling more stuff, to more people, for more money este esenta marketingului de factura Coca cola cum ar spune unul dintre fostii ei executivi Sergio Zyman. Principiul a fost preluat de multi altii, asa incat mare parte dintre executivii desemnatii de investitorii de portofoliu se uita la bugetul de marketing ca la o investitie cu efect imediat in vanzari.

Ceea ce multi dintre executivi scapa din vedere, si tot Zyman subliniaza intr-una din cartile sale, Sfarsitul Advertisingului, tradus si la noi la Editura Publica, este faptul ca:

80% din vanzarile tale provin de la 20-30% dintre clientii tai

100% din profituri provin tot de la cei 20-30% mentionati anetrior

80% din costurile tale de marketing provin de la incercarea de a vinde celor 20% dintre consumatorii mai putin interesati

si foarte foarte foarte interesant:

65% din vanzarile inregistrate de orice companie provin din randul clientilor deja existenti si satisfacuti

in plus

este de 6 ori mai costisitor sa atragi un client nou decat sa pastrezi un client deja existent.

Si acum intrebari cu raspunsuri asteptate dar la care merita meditat:

1. Pe fondul scaderii vanzarilor (care in treacat fie spus au crescut artificial, intr-un moment in care respectul pentru client era nul si nu conta, pentru ca dorinta de a cheltui era mai mare decat acea de a sanctiona) cand nu stii mai nimic despre clientii tai existenti si tai bugetele de marketing, te astepti ca vanzarile sa creasca?

2. Conditia necesara si suficienta de a avea un client este una singura: in prealabil sa fi avut alt client. Daca primul nu a fot multumit crezi ca va fi mai usor sa-l multumesti pe cel de-al doilea?

3. A vinde nu este echivalent cu a livra in fapt oricat de mult ti-ar placea sa crezi asta. Esti constient cat de mult se pierde din promisiunea propriului brand atunci cand nu livrezi la calitatea asteptata in piata? Si cat te poate costa acest lucru? Spun altii si cifrele nu sunt chiar exacte ca un client multumit povesteste despre experienta lui altor 6-7 pe cand unul nemultumit va povesti altor 13-15.

In cat timp poti sa-ti alungi toti prospectii? mai curand de cat crezi!

continuam si maine :)

panaceul universal pentru scaderea vanzarilor - de prin business-uri adunate

2009-08-05T13:45:00.005+03:00

Multe businessuri din Romania crizelor noastre au descoperit panaceul universal pentru scaderile din vanzari. intr-o ordine nu neaparat exacta cam astia ar fi pasii cu variatiuni de la caz la caz:

1. normal, tai bugetul de marketing! si te miri de ce lumea se intreaba da... tu cine esti?

2. toti angajatii vand. nu conteaza ca nu se pricep, nu conteaza ce se intampla dupa ce vand, important e sa vanda. (vedem noi dupa aia ce facem si cu clientii)

3. dai afara sales managerul pe motiv de incompetenta (deh a venit si el saracul cu pretentii de a face lucrurile organizat si aliniat, pai unde se crede el, intai sa vanda si pe urma sa dea sfaturi....)

4. le arati tuturor ca se poate si fara el (si poate iese, cateodata chiar iese, te miri si tu de asta, dar stii ca nu o sa tina o vesnicie, si in plus ai obosit)

5. nu se poate fara sales manager (toata firma e de acord cu parerea sotiei - nu se mai poate fara sales manager)

6. hotarasti sa angajezi unul de la firma concurenta daca se poate (gandind ca faci o miscare strategica in felul asta tu cresti si ei dispar)

7. si pentru ca nu ar fi venit pe o pozitie mai slab remunerata, te cauti in buzunare si ii dai mai mult decat celui care ocupa pozitia inainte.

8. si totusi paraca era mai bine cu cel de dinainte

9. treaba nu prea merge

10. vanzarile scad in continuare si piata nu isi revine

11. probabil te intrebi unde ai gresit!

si o iei de la capat

insa de data asta ii dati pe toti afara

sau te hotarasti sa pui ordine in business. Cum anume?

poti afla maine!

online - tacerea nu-i de aur

2009-08-05T13:37:00.007+03:00

am descoperit ca online tacerea nu este de aur. dimpotriva cu cat faci mai mult zgomot cu atat mai multa atentie captezi. iar daca zgomotul produs de tine este amplificat si de altii atunci sa vezi ce blogger de succes devii.

una peste alta, disciplina scrierii zilnice poate fi utila si pentru alte scopuri decat nemurirea de fiecare zi din online. asa ca revin cu mare hotarare, sa vedem cat o sa ma tina de data asta, cu intentia de a scrie cel putin odata pe zi.

Criza, stress, munca - jurnalism de Romania

2009-07-02T15:14:00.006+03:00

Am raspuns zilele trecute la solicitarea unui jurnalist venita catre mine prin intermediul HR Club pe marginea unui subiect la moda: angajati, criza, angajatori si raporturi de munca.

Articolul cu pricina a aparut, azi, in Romania Libera si este realizat in dulcele stil jurnalistic romanesc: specialistii muncesc sa scrie un material de raspuns la intrebarile jurnalistului si el alege. Ce-a ales jurnalistul cu pricina apare publicat aici si din cate am vazut eu a mai fost preluat de un portal de stiri bancare aici.

Dar pentru ca am muncit mai mult pentru a raspunde la intrebarile adresate, ma simt acum impacat cu a le pune pe blog, desi poate ca ar fi trebuit sa dau raspunsul direct pe blog. Iar de acum inainte asa voi si face.

1. In ce măsura a schimbat actualul context economic atitudinea angajaţilor la serviciu?

În mare parte, majoritatea angajaţilor se confruntă cu un stres suplimentar generat de un volum mai mare de muncă pe fondul unei lipse de certitudini privind viitorul individual din punct de vedere economic şi profesional. Această incertitudine apare pentru că actualele circumstanţe economice permit aproape oricărui angajator (în această situaţie intră acum chiar şi instituţiile de stat) să considere că anumite poziţii (se poate înţelege, după caz, că e vorba chiar de anumiţi angajaţi) nu mai sunt necesare sau pot fi externalizate.

2. Ce fel de comportament au acestia in momentul de fata in relatia cu sefii? Sunt mai umili? Comenteaza mai putin sarcinile care-i deranjeaza?

Modul de reacţie este influenţat direct de cultura organizaţională a firmei de care vorbim dar şi de personalitatea managerului. Nu cred că se pot face generalizări din acest punct de vedere.

3. Este indicata o schimbare de atitudine?

Atitudinea poate fi privita din câteva perspective, iar din acest punct de vedere se poate spune că schimbările necesare sunt de mai multe feluri.

Din perspectiva managementului:

Va fi extrem de important să fie identificaţi factorii care generează succesul organizaţiei şi resursele care sunt necesare pentru realizarea acestui deziderat. Una dintre resurse este cea umană. Aprecierea greşită a performanţei individuale şi stabilirea unor obiective personale (MBO – management by objectives) nerealiste sunt două dintre cauzele sigure ale eşecului organizaţional. În plus, utilizarea comunicării interne, ca instrument de management, va fi unul dintre ingredientele care vor face diferenţa pe termen mediu şi lung pe de o parte în parcurgerea schimbărilor de natură organizaţională iar pe de altă parte în atragerea şi retenţia capitalului uman.

Din perspectivă angajatului:

Un om informat face cât doi, însă unul motivat poate conduce 100. Ce vreau sa subliniez este faptul că într-o perioadă de criză ca cea pe care o traversăm singurele cauze care generează abateri de la prognoză, dar care pot fi direct influenţate sunt cele de natură internă: organizare, procese, proceduri etc. Cu alte cuvinte modul organizaţional de răspuns la o situaţie de criză se bazează exclusiv pe modul în care organizaţia în ansamblul ei este antrenată să răspundă. Fără oameni informaţi şi motivaţi orice alt efort este de prisos.

4. In ce masura are aceasta schimbare efecte pozitive si efecte negative?

Despre efectele pozitive si negative ale crizei nu se va putea vorbi decât postfactum. Dat fiind faptul că este prematur de analizat acest lucru putem doar constata în ce măsură istoria se repetă şi să învăţăm din acest aspect.

Spre exemplu dacă ne uităm ce s-a întâmplat în spaţiul occidental în ultimii 30 de ani, în privinţa crizelor de pe piaţa muncii cu precădere, observăm că ele s-au replicat cu o întârziere de cca 10 ani şi în piaţa muncii din Estul Europei (în cazul de faţă al României). Acest lucru a fost în egală măsură amplificat şi de progresul tehnologic care a făcut posibilă automatizarea a foarte multe dintre activităţile care necesitau implicarea forţei de muncă umane. Caz particular: industria minieră britanică în anii 80 (când practic o serie întreagă de comunităţi au rămas fără nicio sursă de subzistenţă în urma închiderii minelor)– vezi ce s-a întâmplat în restructurarea acestui sector în România anilor 90. Exemplele pot continua şi cu agricultura anilor 70-80 în statele europene (ca număr de persoane implicate) faţă de ce se întâmplă acum în satele româneşti (dispariţia forţei de muncă tinere, mecanizarea, dezvoltarea unor culturi intensive, apariţia culturilor modificate genetic etc.). Aproape că nu există domeniu al activităţi economice care să nu fi fost afectat. Am putea chiar generaliza spunând că populaţia lumii este în creştere pe fondul scăderii numărului de locuri de muncă necesare pentru meseriile tradiţionale. Acest fapt nu a afectat şi „gulerele albe” pentru că aici diversificarea şi specializarea de nişă pe profesii care în urmă cu 10 ani nici măcar nu existau a făcut ca acest domeniu să fie aparent unul stabil.

Totuşi, acum, a venit şi rândul „gulerelor albe” să facă faţă unor provocări cu care generaţiile anterioare nu s-au confruntat (mitul slujbei de birou, cu precădere în administraţie a fost considerat din totdeauna ca exemplul unei poziţii extrem de stabile, dar el nu mai are aceeaşi relevanţă).

Aceste provocări implică acum o flexibilitate sporită şi o învăţare permanentă pentru o continuă adaptare. Spre exemplu: o meserie practicată astăzi (mă refer la mijlocul anilor 90 – aceea de operator calculator) dispare câţiva ani mai târziu (anii 2000 când necunoaşterea operării unui calculator devine la fel de inacceptabilă pentru angajator ca şi analfabetismul). De aici ar putea rezulta în ceea ce priveşte efectele viitoare un lucru bun.

În egală măsură însă acest proces poate fi unul mutilant mai ales dacă un angajat nu-l anticipează şi se trezeşte supracalificat pe o piaţă a muncii imatură şi cu nevoi extrem de specifice. Şi mai ales dacă nu este obişnuit să se privească pe sine însuşi ca pe un furnizor de servicii (chiar şi interne) şi nu este conştient că dacă nu ai clienţi (chiar şi interni) nu exişti.

you got mail... but life?

2009-06-30T12:17:00.003+03:00

I have discovered browsing the web the mantra of the present web 2.0 generation. No comments.

de ce platim impozite?

2009-06-27T15:30:00.005+03:00

Nu ca nu am fi stiut, dar recitind doua carti de finante, scrise de autori romani, am (re)descoperit una dintre particularitatile impozitelor care in fapt justifica bordurile nenecesare din Bucuresti, sau inertia birocratica orientata spre bunastarea cosmarului cetatenesc.

Asa se face ca impozitele sunt: Obligatorii, nerambursabile siiiii.... FARA CONTRAPRESTATIE DIRECTA din partea statului.

q.e.d.

De ce le mai platim?

Despre discursul jurnalistic si universalitatea limitelor

2009-06-26T16:09:00.004+03:00

Una dintre primele lectii de jurnalism pe care le-am luat a fost aceea ca trebuie sa scriu cu cuvinte cat mai simple si pentru oameni care nu stiu nimic despre subiectul in cauza. Intrebarea mea legitima a fost atunci, bine bine, dar cum vor invata oamenii ca mai exista si alte cuvinte (= determinatii si sensuri care imbogatesc spiritual si nu numai). Raspunsul primit a fost acela ca oamenii nu vor citi ceea ce nu inteleg sau nu este interesant pentru ei. Cativa ani mai tarziu am gasit si explicatia intelegerii din perspectiva cuvintelor: "individul izolat se supune limbii pe care o vorbeste; el insusi si gandirea sa constituie produsul acesteia. El nu poate gandi cu precizie nimic din ce se afla in afara granitelor limbii." Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher. Citatul dateaza de pe la inceputurile lui 1800.

Atunci "a intelege"era probabil strict legat de a putea citi. Acum refuzul lui a citi ce nu intelegi se explica doar la un nivel al pulsiunilor vecine cu libidoul in scadere. Altfel cum "sa intelegi" succesul tabloidelor? NU-i asa?

Marketingul a murit, traiasca... brandurile

2009-06-23T23:43:00.007+03:00

"Marketingul nu mai functioneaza astazi." Aceasta afirmatie are o valoare diferita in functie de persoana care o enunta. Dat fiind faptul ca este propozitia cu care se deschide prefata de la Branduri Senzoriale a lui Martin Lindstrom, si ca ea este semnata de de nimeni altul decat Philip Kotler, hmmmm am putea spune: chiar asa? Dupa ce ai scris o carte de capatai care a dat sperante si vise tuturor celor care au urmat o cariera in acest domeniu, sa apuci acum in prag de mileniu sa spui, ooops, am gresit, de fapt tot ce v-am spus a functionat, dar pana acum, suna cel putin cinic.

Ei bine dar asa si este, cum nimic nu mai pare sa fie cum a fost, se pare ca si marketingului ii este destinata o noua directie, un nou nivel. Discursul impachetat in jurul unui experiment de cercetare derulat in mai multe tari si pe mai multe continente, l-a adus pe tanarul Lindstrom in situatia de a compara brandurile mondiale cu religiile si in a postula ca tot ceea ce a fost ritualic frumos pana acum, doar vizual, pe alocuri si tactil, va trebui sa se dovedeasca de BRAND si din perspectiva celorlate simturi, in cazul de fata cu precadere mirosul.

Dar cum bucataria construirii unui brand darama in general mituri atat de dragi consumatorului aflam spre exemplu ca mirosul de masina noua este ceva construit special, iar mirosul de paine proaspata din supermaketurile nordice stimuleaza gladele si ... bineinteles consumul (insa painea proaspata nu exista :))

Curios va fi insa ce se va intampla de acum inainte, pentru ca lectura, interesanta dealtfel nu ne lamureste aspura cum vor fi facute lucurile, insa chestioneaza intr-un mod sistematic puterea brandului in fata consumatorului. Si cum simturile noastre, 5 la numar sunt neutilizate complet... pazea...

probabil o reclama de impact acum cativa ani nu ar mai fi fost Viitorul suna bine ci ....Viitorul miroase bine! :) Glumim, dar nu se termina aici totul.

Si cum lecturile se leaga, in satisfactia lui lui gregory berns aflu de o alta lectura stimulativa care ne lamureste cum ca cele 4 gusturi (amar, sarat, dulce, acru) au devenit 5 la un moment dat cu ajutorul japonezismului "umami" (plin de savoare) si ulterior cincisprezece, da, 15! Mai luati in considerare urmatoarele categorii: picantul, vechiul, bulbosul (ceapa si usturoi), floralul (rozmarinul), aromatul (scortisoara), funky (trufele), de gradina, de carne, oceanic (peste) si de amidon. Nu as putea sa spun ce a stat la baza acestei taxonomi a lui Kunz & Kaminsky, in mod cert fiecarui gust eu ii vad asociat si un miros, daca nu acelasi poate unul potentiator sau complementar. Si ma opresc acum, si stau si ma gandesc la detergentii cu parfum de femeie si gust de prosop si la asocierile pe care generatiile nenascute le vor face pe masura ce se vor emancipa si initia in lumea brandurilor de jur imprejur.

sa fie brandurile echivalentul unor falsi profeti, anuntati in Biblie pentru semnele prevestitoare de sfarsit de lume? Sau asta e doar extrema pe care nu suntem departe de a o atinge consultand motorul de cautare favorit despre ce ar fi bine sa facem azi ca sa ne si iasa?

Actiunea de dragul actiunii

2009-06-22T16:04:00.004+03:00

"Tot ceea ce putem face pentru a determina o activare a copului striat este benefic [...] Acest lucru sugereaza ca recompensa cel putin se afla in actiunea insasi si nu in rasplata. [...] Placerea pe care o ofera banii este semnificativ sporita de munca realizata pentru a-i obtine" Gregory Berns - Satisfactia, Editura Nemira 2007.

Perfect aplicabil filosofiei antreprenoriale, schimba cu ceva datele problemei, aceasta judecata, in privinta factorilor motivatori identificati de Maslow? Sau conceptul in sine de recompensa trebuie regandit? complet...........

marketingul perfect :)

2009-06-18T23:02:00.002+03:00

"First will come the gays, then the girls and then the industry!" Samantha in Totul despre sex. Sa fi fost scenaristul medium sau pur si simplu asa stau lucurile?

Despre a te uita inapoi ca si cum ai vedea viitorul

2009-06-11T17:19:00.004+03:00

Si nu ca nu de multe ori nu am vrea sa stim sa facem asta. dar mesajul de aici e "convertibil" si aplicabil...

Despre puterea cuvantului si economia lui. La Google

2009-06-11T00:06:00.004+03:00

And the Power of the Word shall come!
KPI - stands for Keyword Pricing Index, and if you want to predict the crisis you should have seen the rush for "gold" on Google few months ago.

exceptionala perspectiva asupra convertibilitatii cuvantului in ultimul numar din Wired

Secret of Googlenomics: Data-Fueled Recipe Brews Profitability

Posted using ShareThis

Profetii despre real estate aplicabile la Romania?

2009-06-02T21:54:00.006+03:00

8	Vai celor ce casă lângă casă alipesc şi ţarină lângă ţarină adună, doar-doar or lua ceva de la vecin!; oare numai voi veţi locui pământul? Iov 20:19 Ps 128:4 Mi 2:2
9	Că toate acestea au ajuns în auzul Domnului Atotţiitorului; că, deşi multe case se vor face, multe case şi frumoase se vor pustii şi locuitori într'însele nu vor fi. Mi 2:2 Iac 5:4

Isaia, Cap 5.

Sfanta Scriptura -- Versiune diortosită după Septuaginta,

redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania

- Arhiepiscopul Clujului

Teoria clasei parazite - un deja vu sociologic

2009-05-31T13:23:00.003+03:00

L-am descoperit pe Thorstein Veblen, sociolog american, autor al Teoriei clasei parazite. Interesanta teoria lui, conform unei istorii a sociologiei, cu atat mai mult cu cat, anul in care a scris lucrarerea, 1899, descrie satiric societatea americana, dra ne descrie si pe noi romanii, ca natie, doar ca fix 100 de ani mai tarziu. Una dintre ideile care contureaza acel deja vu pleaca de la opozitia dintre munca taranului si activitatea burgheza care face posibila imbogatirea numai prin tranzactii. Aceasta impartire pleaca in viziunea lui de la faptul ca in natura umana persista doua tendinte: aceea de imblanzitor al naturii prin prevenirea risipei (taranul) si aceea a jefuirii (burghezul). Aceasta a doua tendinta se regaseste in noua clasa sociala a parazitilor, iar ea isi afirma superioaritatea prin ne-munca :). Asa se face, ca in viziunea lui, scopul consumului nu este acumularea ci satisfacerea unie nevoi (maslow-iene:)) de ostentativitate si de permitere a unui trai trandav.

Recunoasteti personajele si epoca?

Choses que nous manquent pour soit fier d'être Roumain!

2009-05-20T00:08:00.007+03:00

J'ai visite Paris pour quelques jours et j'ai beaucoup des impressions et beaucoup des sentiments. C'est n'est qu'un périple spirituel et une perspective que je veux montre a tous mes amis.

Cu alte cuvinte ce ne lipseste:

1. Du pain - atat de buna si atat de gustoasa. si atat de (ne)pretuita. Niciun restaurant nu pare sa puna pe nota de plata painea.

2. Les notres - respectul pentru ai nostri, pe care nu il capatam decat dupa ce altii ne arata ce am pierdut

3. Le ciel - un cer lipsit de nori chiar si atunci cand ploua non stop pentru cateva zile

4. La Femme - desi multe, unele frumoase, standardul ramane in continuare dat de o statuie fara maini si cu sanii in vant. A noastra e pe vine, si cu respect, dar ma-ndoiesc ca numai la hamangia exista o pozitie in care se gandea cel mai bine.

5.L'etat - Un stat care sa aiba grija de cei al lui pentru ai lui si nu numai pentru unii

6. Pont et chaussees - Drumuri si Poduri

7. Relaxation - o relaxare prietenoasa in mediu si fata de mediu... fara pet-urile ultimelor reclame.

8. Commerce - Shopping ul e mama unei economii pe care femeile au facut-o sa creasca exponential de cand au drept de munca si drept de vot.

9. Pespective - cateodata ar trebui sa stam in cap ca sa ne dam seama ce ne lipseste

10. si de ce nu, cohones? pentru ca le avem dar nu o prea dovedim cand trebuie:)

cat despre libertate... la noi are ghiuluri si mertane, nesimtire si gipane. la ei doar sanii goi in vant... :)

Performanta organizatiei vs. masurişul laptelui

2009-05-01T18:58:00.005+03:00

In ultimii doi ani, modul in care organizatiile din Romania s-au raportat la resursa umana a suferit schimbari radicale. Daca nu mai devreme de in urma cu cca. un si jumatate mercenarii (cei care isi schimbau jobul mai repede de un an pentru o crestere salariala procentual exprimata in procente cu cel putin doua cifre) aveau foarte mare cautare pentru knowhow ul insusit la concurenta, iar pretul platit crestea la fiecare reangajare asemenea apartamentului de bloc comunist revandut de fiecare data cu profit, acum a sosit si momentul adevarului. Mercenarii nu mai pleaca (de buna voie), iar managementul cauta sa eficientizeze organizatia renuntand la capitalul uman nenecesar. Despre modul cum se decide institutional de cine ai sau nu ai nevoie intr-o organizatie am auzit atatea povesti, incat un blog nou ar avea cazuri si necazuri de povestit in fiecare zi.

Ceea ce as vrea sa subliniez insa, in linia titlului, si a unei autenticitati pe care incep sa o caut in ceea ce ne-a carcaterizat si ne caracterizeaza ca natie, sta in faptul ca vechii oieri aveau un obicei pe care "pastorii" contemporani l-au neglijat cu desavarsire: MASURISUL LAPTELUI. Ce inseamna asta? la momentul in care gospodarii satului trimiteau oile la sambra satului, ciobanii mulgeau toate oile si stabileau astfel cantitatea de produse care revenea fiecarui proprietar la intoarcerea oilor de la stana. Cantitea respectiva era inscriptionata pe un raboj si socoteala era clara.

Ce am vazut in ultimii ani la pastorii contemporani a fost faptul ca Masurisul a fost facut dupa ce "oile" au coborat de la stana. Iar performanta atinsa nu a fost nici pe departe cea imaginata de cele mai multe ori.

Sa mai zica cineva ca nu ne lipsesc ciobanii!

autenticitatea - ingredientul cautat?

2009-04-29T00:29:00.004+03:00

azi am inteles de ce reclamele sunt insotite de muzica si au chiar si o nota muzicala proprie. cred ca fiecare ar trebui sa aiba melodia lui de prezentare. ar fi atat de simplu sa stim de cine si de ce ne place cineva... :)

si redundanta propriilor parametri definitorii ar fi atat de armonioasa.

In fapt ceea ce apreciem intotdeauna nu este altceva decat autenticitatea. Si cum altfel poti fi autentic in fata ta si a celorlalti decat prin armonie?

Romania pe care ne-o imaginam si pe care nu o mai gasim

2009-04-25T13:27:00.006+03:00

Fabuloasa initiativa celor de la Editura Noi media Print de a pune pe site editiile electonice ale unor carti fie cu tiraje epuizate fie de necumparat in noianul agresiunii informationale contemporane.

Printre titluri, o serie de carti unele si bilingve, care te pot face pentru cateva minute, din nou, sa fi mandru(a) ca esti roman(ca). Structurate pe genul de discurs intotit cu imagine care se preteaza de multe ori doar in fata strainilor care mai au timp sa se mire ca existam si ca suntem civilizati, aceste carti/albume te desfata cu un spirit romanesc de care generatia mea mai stie din carti si il mai gaseste in filme deja desuete.

Unul dinre albumele care merita sa fie cumparat pentru ca ne arata intr-o lumina in care nu mai suntem obisniuiti sa ne vedem este Romania - semne ale credintei. Va invit sa-l rasfoiti si sa va amintiti de ceva ce nu ati fi cautat daca nu ati fi gasit deja!

sales down? did U BUZZ?

2009-04-24T10:14:00.006+03:00

Bogdan de la editura Publica mi-a facut o recomandare acum cateva saptamani: Buzz Marketing a lui Mark Hughes. Mark este omul care a convins un oras sa isi schimbe denumirea dupa siteul pe care il gestiona: half.com. Scandalos nu?

Pentru oamenii de marketing si de vanzari care nu au apucat sa o rasfoiasca as spune ca au pierdut o sansa de a vedea cum zvonerii si raspandacii entuziasti pot lucra pentru business ul tau si despre cum businessul poate creste daca ai parte de atentia necesara in piata. Mai mult ai parte de ea, dar stii sa ti-o menti la acelasi nivel?

Interesant si instrumentul de lucru propus: panoul cu cele 6 butoane ale rumorii entuziaste, destul de bine verificat in experienta persoanala a autorului si in cateva exemple binecunoscute international. cele sase butoane ar fi:

*tabuuri

*neobisnuitul

*scandalosul

*ilarul

*remarcabilul

*secretul

Interesant si modul in care Hughes propune sa faci marketing fara buget, sau unde poti aloca bugetul eficient si nu foarte mare. Asta ar suna foarte bine in vreme de criza, insa nu stiu ce s-ar intampla daca toata lumea ar conta pe aceasta solutie. Probabil vremea brandurilor universale ar cunoaste o noua era :)

Sunt si putin sceptic fata de succesul demersului de consultanta pe care tot autorul il propune pe propriul site dar avand in vedere alternativa existenta bugete foarte mari, intreprinzatorilor mici si mijloci nu le ramane decat sa incerce.

Si cum la moda sunt mostrele uitati aici si capitolul 13 din cartea cu acelasi nume. Lectura placuta!

temelia noului management

2009-04-22T22:18:00.005+03:00

A pus Nassim in Financial Times un decalog al bunului simt pentru managementul riscului (d)intotdeauna. Si culmea, cele propuse nu se refera numai la managementul riscului, daca vreti este si un decalog al iesirii din criza. Sunt tare curios daca cineva va subscrie acestei liste de principii:

"1. What is fragile should break early while it is still small. Nothing should ever become too big to fail. Evolution in economic life helps those with the maximum amount of hidden risks – and hence the most fragile – become the biggest.

2. No socialisation of losses and privatisation of gains. Whatever may need to be bailed out should be nationalised; whatever does not need a bail-out should be free, small an riskbearing. We have managed to combine the worst of capitalism and socialism. In France in the 1980s, the socialists took over the banks. In the US in the 2000s, the banks took over the government. This is surreal.

3. People who were driving a school bus blindfolded (and crashed it) should never be given a new bus. The economics establishment (universities, regulators, central bankers, government officials, various organisations staffed with economists) lost its legitimacy with the failure of the system. It is irresponsible and foolish to put our trust in the ability of such experts to get us out of this mess. Instead, find the smart people whose hands are clean.

4. Do not let someone making an “incentive” bonus manage a nuclear plant – or your financial risks. Odds are he would cut every corner on safety to show “profits” while claiming to be “conservative”. Bonuses do not accommodate the hidden risks of blow-ups. It is the asymmetry of the bonus system that got us here. No incentives without disincentives: capitalism is about rewards and punishments, not just rewards.

5. Counter-balance complexity with simplicity. Complexity from globalisation and highly

networked economic life needs to be countered by simplicity in financial products. The complex economy is already a form of leverage: the leverage of efficiency. Such systems survive thanks to slack and redundancy; adding debt produces wild and dangerous gyrations and leaves no room for error. Capitalism cannot avoid fads and bubbles: equity bubbles (as in 2000) have proved to be mild; debt bubbles are vicious.

6. Do not give children sticks of dynamite, even if they come with a warning. Complex derivatives need to be banned because nobody understands them and few are rational enough to know it. Citizens must be protected from themselves, from bankers selling them “hedging” products, and from gullible regulators who listen to economic theorists.

7. Only Ponzi schemes should depend on confidence. Governments should never need to “restore confidence”. Cascading rumours are a product of complex systems. Governments cannot stop the rumours. Simply, we need to be in a position to shrug off rumours, be robust in the face of them.

8. Do not give an addict more drugs if he has withdrawal pains. Using leverage to cure the problems of too much leverage is not homeopathy, it is denial. The debt crisis is not a temporary problem, it is a structural one. We need rehab.

9. Citizens should not depend on financial assets or fallible “expert” advice for their retirement. Economic life should be definancialised. We should learn not to use markets as storehouses of value: they do not harbour the certainties that normal citizens require. Citizens should experience anxiety about their own businesses (which they control), not their investments (which they do not control).

10. Make an omelette with the broken eggs. Finally, this crisis cannot be fixed with makeshift repairs, no more than a boat with a rotten hull can be fixed with ad-hoc patches. We need to rebuild the hull with new (stronger) materials; we will have to remake the system before it does so itself. Let us move voluntarily into Capitalism 2.0 by helping what needs to be broken break on its own, converting debt into equity, marginalising the economics and business school

establishments, shutting down the “Nobel” in economics, banning leveraged buyouts, putting bankers where they belong, clawing back the bonuses of those who got us here, and teaching people to navigate a world with fewer certainties.

Then we will see an economic life closer to our biological environment: smaller companies, richer ecology, no leverage. A world in which entrepreneurs, not bankers, take the risks and companies are born and die every day without making the news."

DACA CINEVA DINTRE APROPIATII ACTUALULUI EXECUTIV CITESTE SI VREA SA TRANSMITA MAI DEPARTE ACEST TEXT, BUCUROS IL TRADUC SI IL EXPLIC!

puterea gandului si neuro...ikonomia

2009-04-16T22:36:00.005+03:00

Cred ca toate lucurile lucrurile pe care ti le doresti... se intampla. poate nu atunci cand vrei si nu asa cum iti imaginezi. dar se intampla... va dati seama ce-i in mintea noastra? :)

si poate doar asa intelegem de unde vine indemnul rugii neincetate, si de unde vine isihasmul in multime, si nevoia de iuradivâi printre noi ceilalti!

si daca toata aceasta putere a gandului si a dorintei si a rugaciunii a facut ca tot ceea ce exista in jurul nostru sa fie asa cum este (si atat de miraculos daca ne uitam cu ochii bunicilor nostri la orice aspect al realitatii cotidiene) oare de ce ne e atat de greu sa ne dorim sa fim mai buni si sa ne iubim aproapele (macar la fel de mult ca ipod-ul!!!)?

Sta oare totul doar in puterea gandului? sau a rugaciunii?

optimizarea proceselor

2009-04-13T22:46:00.004+03:00

"No system can be improved in all respects" si atunci pana unde poate merge optimizarea? da probabil ca daca vorbim de un joc finit cu informatie perfecta, atunci o solutie unica poate fi admisa, dar in realitate, nu avem niciuna dintre premise. si atunci, de unde dorinta asta de (auto) perfectiune la nivel individual si prin extensie la nivel sistemic si mai ales cum poate fi ea atinsa? Sta totul in criteriile de optimizare propuse? sau e ceva mai mult decat atat?

astazi s-a mai daramat un mit

2009-03-26T18:17:00.003+02:00

si daca vreodata am sa mai vin cu povesti care nu au convins de la facerea lumii, am pus acest statement public, ca sa imi aduc aminte si sa nu mai repet greseala!

Comunicarea interna intre proces si semantica!

2009-03-18T16:20:00.008+02:00

M-am uitat recent sa vad care sunt cuvintele cheie care genereaza trafic catre acest blog. Acum cateva saptamani/luni, la ordinea zilei era cuvantul si familia de cuvinte asociate cu "criza". De cateva zile insa, comunicarea interna preia fraiele. Prin urmare am cautat si eu la randul meu pe google sa vad ce spun altii despre comunicare interna.

Rezultatul sintetizat in aceasta digrama de proces, spune cumva ce trebuie sa faci, de unde sa o iei, altii trec in revista si cateva instrumente pe care le poti utiliza(voi reveni poate asupra acestui aspect). Totul este foarte frumos, bine documentat, dar am fost surprins sa vad ca absolut nimeni din primele rezultate considerate relevante de Google nu se uita asupra unui aspect care tine de semantica celor comunicate.

Marea majoritate pare sa considere procesul de comunicare interna finalizat odata cu emiterea mesajului. Unii mai includ un pas final masurarea impactului/efectului avut ca urmare a mesajului transmis. Aproape la nimeni nu am vazut insa preocuparea despre ceea ce a fost efectiv inteles, si care au fost cauzele care au condus la intelegerea partiala/eronata a mesajului. Tine asta de comunicarea interna?

asa ca iata cateva nedumeriri

Situatia 1- un experiment simplu, deja celebru, cu mentionarea unui cuvant (care poate fi chiar un cuvant de tip categorie) pe care audienta este rugata sa-l imagineze: caine!!! fiecare dintre Dvs are o alta viziune despre cum arata ACEL caine.

Intrebarea 1-cum verificam si ce ne face sa credem ca orice am spune cat se poate de corect formulat (si gramatical si politic) este la fel de bine inteles de audienta?

Intrebarea 2-cum putem testa care este tipul de discurs adecvat pentru audienta careia intentionam sa ne adresam?

Intrebarea 3-Este mai relevant discursul, sau semantica textului?

Situatia 2- de regula atunci cand comunicam ceva, intre noi ca emitatori si ceilalti ca receptori se interpune un spatiu de comunicare, o media. Asa ca de fiecare data apar o serie de constrangeri suplimentare. La ce ne uitam atunci? Un exemplu: o situatie de criza, care necesita comunicarea catre marele public (indirect si pentru angajatii institutiei) prin intermediul mass media. Prin urmare, inainte ca mesajul sa ajunga la receptorii finali, va fi filtrat cu siguranta de mediu (media).

Intrebarea 1-ce ne poate asigura de faptul ca ceea ce transmitem corect si verficabil prin media, va fi inteles corect de receptorii finali?

Intrebarea 2 -care este resortul (universal - particular pentru ca vorbim de TV, prin, audio, online etc), in caz ca exista unul,care face ca mesajul transmis sa fie receptat corect?

Intrebarea 3 -cu ce trebuie completat mesajul, pentru ca semantica lui sa poata fi suficienta indiferent de media utilizata?

deja-s prea multe intrebari... Aveti ceva raspunsuri? :)

sfatul zilei: "test your intuition!"

2009-03-18T13:43:00.000+02:00

probabil ultima si cea mai buna zapada a acestui sezon

2009-03-15T23:40:00.003+02:00

simplitatea unei solutii atunci cand problema e complexa

2009-03-12T22:31:00.003+02:00

Formula care a adus nefericirea pe wall street a fost inventat de un chinez. Si acum o stim cu totii, chiar daca nu o intelegem. Despre cum a reusit ea sa pacaleasca alesele minti de quanti din bancile de investitii gasiti in revista wired un excelent feature. Iar toata situatia asta ma duce cu gandul la o vorba de duh al celui care a avut o eroare de doar 15 ani in a proorocii acest moment, respectiv:

"There are some ideas so wrong that only a very intelligent person could believe in them" George Orwell.

Si pentru ca traim in era in care problemele covarsesc, mediatic cel putin, capacitatea de a (re)actiona inteligent in fata unor situatii de criza, stau si ma intreb oare cat de simpla, sau la indemana, trebuie sa fie o solutie ca sa ajungem sa ne uitam in gura altuia care poate ca are dreptate: "You don't need to hire a dog therapist, you just need to wake up at 7:00 am and open the f**ing door." Ozzy Osborne (cine-ar fi zis? :))

istoria unei crize a creditului pe intelesul tuturor

2009-03-10T16:57:00.001+02:00

The Crisis of Credit Visualized from Jonathan Jarvis on Vimeo.

next step: psihologia crizei sau criza psihologica?

2009-03-08T09:49:00.004+02:00

un punct de vedere interesant asupra caracteristicilor actualei crize financiare vine din acest paper. Ceea ce mi se pare interesant este concluzia care spune ca sunt doua aspecte pentru care economistii actuali nu au fost deloc pregatiti (un truism, in fapt, economistii nu sunt niciodata pregatiti, dar explica foarte bine post factum de ce s-a intamplat):

1. "preceding boom had its origin – at least to a large part – in the development of new financial products that opened up new investment possibilities (while most previous crises were the consequence of overinvestment in new physical investment possibilities)."

2. "the global dimension of the current crisis is due to the increased connectivity of our already highly interconnected financial system."

in cazul 1, sunt nenumarate semnale de avertizare timpurie lansate de milionari rezultati de pe urma utilizari instrumentelor mentionate (vezi Soros Criza Globala a Capitalismului care, atentie, a fost publicata in 1998!!!!), pe urma toate recomandarile G30 si ale altor comitete si comisii. Cine le-a citit? eu da, ma indoiesc ca mare parte din cei care au fixat obiective strategice in aceasta zona le-au luat vreodata in serios. de altfel si acum, recent, participand la o conferinta de management al riscului am avut surpriza sa ma izbesc de cerbicia destoinica a unor traderi de banca comerciala care propuneau hedgingul pe cursul valutar ca o solutie, in conditiile in care acest hedging nu avea loc pe o piata reglementata si nici nu se desfasura printr-o casa de compensatie. Mottoul scris pe fruntea lor era probabil noi suntem mai presus de risc, dealtfel persoanele in cauza reprezentatu una din bancile care au generat atacul asupra leului de la sfarsitul lui 2008. rezultatul acestui cinism vino sa te asiguri impotriva riscului produs de cursul valutar, pentru ca daca nu o faci vom avea noi grija sa te afecteze, nu s-a finalizat decat cu o demisie. Deocamdata!

In privinta interconectivitatii, un lucru senzational, in ceea ce priveste Romania este faptul ca atunci cand ultima criza mondiala care a afectat Europa, isi arata coltii pe piata Ruseasca, pietele noastre de capital, perfect necorelate inregistrau cresteri fara precedent. Situatia s-a repetat si la inceputul acestui mileniu, cand randamentele spectaculoase obtinute la BVB si pe Rasdaq de data asta ca investitor in portofoliul de actiuni, din nou nu au tinut seama de ce se intampla pe pietele dezvoltate. Exita atunci o singura implicatie, cu cat mai mari erau scaderile pe piata de actiuni, cu atat mai mari erau volumele tranzactionate pe pietele de marfuri, pentru hedging. dar aceasta particularitate a conectivitatii pe toate nivelurile, scoate la iveala acum in aceasta criza faptul ca pietele activelor de baza sunt practic corelate cu pietele derivatelor pe aceste active. Aceasta observatie empirica nu o pot sustine cu argumente, deocamdata, dar nu vi se pare curioasa o criza in care spre exemplul pretul titeiului scade constant?

Bottom line, am fost avertizati ca aceste lucruri vor fi posibil sa se intample, dar despre cum se vor intampla, intradevar, cred ca nimeni a fost si nu va fi in stare sa prognozeze. Aspectul nerational, psihologic al acestor reactii ale pietelor, va conduce probabil economia ca disciplina catre un next level. care va fi acesta, greu de spus deocamdata, dar cu siguranta, psihologia va juca un rol, poate chiar mai important dcat a jucat matematica pana in prezent.

Voi ce credeti?

piata cafelei si caderea dictaturii

2009-03-07T10:43:00.004+02:00

cine ar fi zis ca ascensiunea si caderea unui dictator poate fi corelata cu modul in care o marfa, cafeaua, era accesibila populatiei din Romania anilor lui ceausescu? ei bine cafea cu dragoste, atunci cand lipseste nechezol se numeste... si pentru asta nimeni nu te iubeste! nici daca esti conducatorul mult iubit. cafeaua este in fapt mai mult decat un aliment. iar din aceasta experienta se pare ca nu au invatat nici finantistii post revolutionari care considera cafeaua = protocol. probabil ca daca nu mai stai la cozi si nu o mai obti pe sub mana, pur si simplu trebuie sa platesti pentru luxul de a te trata cu o cafea zilnic.

citesc de ieri o carte excelenta cu parfum de cafea "confesiunile unui cafegiu" de gheorghe florescu. ca o nota personala, nu am citit niciodata ceva care sa ma intristeze si sa ma bucure depotriva si care sa ma exalte si sa-mi starneasca repulsie asisderi. Poate doar Jurnalul lui Mihail Sebastian a mai starnit asemenea sentimente contradictorii in mine.

Una peste alta, dictatura ceausista privita din perspectiva unui commodity seller e mai mult decat putem sa ne imaginam noi generatia cafelei instant si si a fitzei cu frisca din ceva care nu are nimic in comun cu laptele decat culoarea. Ritualul savurarii cafelei in companii luminate si pitoresti este impletit cu ritualul intristator si formator al obtinerii acestei licori in conditiile in care o tara intreaga strangea cureaua sa platim datoriile externe!!! ce-i drept un deja vue pare sa ma bantuie din nou uitandu-ma contemporan la modul de obtinere a banilor pentru buget.

una peste alta, o cronica vivida a unor ani pe care avem tendinta sa-i uitam din ce in ce mai repede si din ce in ce mai mult, cartea: "Confesiunile unui cafegiu" devine o referinta memorialistica pentru cei care nu vor sa uite ce-am fost si sa inteleaga ce-am ajuns, ca natie si ca indivizi.

stimulentul spagii: o asigurare?

2009-03-03T11:34:00.002+02:00

economia spagii a inceput sa fie studiata si cateva cercetari si concluzii au fost trase pana acum la un mod mai mult sau mai putin empiric. daca mutam insa analiza acestui act in perspectiva a ceea ce il stimuleaza pe un individ sa dea spaga, lucrurile devin mult mai interesante si mai nuantabile.

Caz concret: reputata firma de asigurari vinde pachete de astfel asigurari pentru ATENTIE: "doar pentru a asigura evenimente neprevazute, nu cele sigure. Cu alte cuvinte, orice cost legat de

aceasta afectiune preexistenta nu va fi acoperit de asigurare."

In aceste conditii, pornind de la realitatea conform careia Bribery is a health problem in Romania lucru cu care dealtfel nu s-a confruntat numai cine nu a ajuns prin spitale, stau si ma intreb, economic vorbind, care este reactia de asteptat din partea unui individ: sa plateasca o asigurare in mod frecvent (luna de luna, an de an) care s-ar putea cu un orizont de probabilitate destul de incert sa-l puna in situatia sa mai vina si cu bani de acasa pentru suferinta tratata sau sa se bazeze pe hazard (cand se va intampla voi plati spaga aferenta si cine stie poate nu se va intampla) ?

cat de relevanta e comunicarea interna?

2009-02-26T10:28:00.005+02:00

Incerc sa inteleg cat de relevanta e comunicarea interna pentru diferiti stakeholderi, si am luat-o batraneste de la definitie.

Umberto Eco: „Definim deci un proces de comunicare drept trecerea unui semnal (ceea ce nu inseamna in mod necesar un semn) de la o sursa (cu ajutorul unui transmitator, printr-un canal) la o destinatie. […] Cand destinatia este o fiinta umana, deci un destinatar (…) suntem (…) in prezenta unui proces de semnificare , cu conditia ca semnalul sa nu se limiteze sa functioneze ca simplu stimul ci sa solicite un raspuns interpretativ de la destinatar.”

Practic avem urmatoarele elemente ale definitiei care trebuie suprinse procesual:

Sursa: prin rotatie pot fi oricare dintre: directori, colegii de acelasi rang, subordonati care emit un mesaj.

Transmitatorul: este competenta de comunicare dezvoltata intern si acoperita de departamentul, PR, Marketing, comunicare interna sau HR.

Canalul: il reprezinta vehicolul utilizat in procesul de comunicare; poate fi emailul, scrisoarea personalizata, intalnirile de lucru, sau prezentarea unei situatii in fata tuturor angajatilor, newsletterele interne, publicatiile interne (audio, video, radio, online), team building, etc.

Utilizarea lor in functie de gradul specificitate, de penetrabilitate si de gradul de interactiune este foarte bine replicata in matricea instrumentelor de comunicare interna.

Destinatie/destinatar: prin rotatie pot fi oricare dintre directori, colegii de acelasi rang, subordonati.

Procesul de semnificare: in fapt este cel mai complex de imaginat, si de modul de interpretare si asimilare si reactie la mesajul receptionat de catre destinatar depinde in general succesul unei comunicari interne si nu numai.

Faptul ca putine sunt companiile care aloca, in momentul de fata, acelasi timp cercetarii modului in care trebuie sa comunici propriilor angajati fata de eforturile depuse pentru comunicarea cu clientii finali, indica potentialul de optimizare existent. Potential care poate fi exploatat inovativ sau care poate fi scapat de sub control prin aparitia zvonurilor, barfelor si criticilor distructive.

Raspunsul interpretativ: sau mai bine zis „buy in” -ul angajatilor, feedbackul pozitiv al destinatarului nu s-ar transpune in fapt decat in materializarea unei comunicari eficiente.

Concluzionand cu spusele altcuiva: „Cand vorbesc despre altii - barfesc, cand vorbesc despre mine - plictisesc, cand iti vorbesc despre tine - COMUNICAM.” Prin urmare, Let’s talk about you-ar fi comunicarea interna?

si pe voi ce va doare din toata schema asta?

Cum sa iesi din criza? primul pas!

2009-02-18T22:36:00.003+02:00

Iesirea, a doua carte a lui Moise, capitolul 18

"17. Iar socrul lui Moise a zis catre acesta: “Ceea ce faci, nu faci bine.
18. Caci te vei prapadi si tu, si poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta si nu o vei putea implini singur.

19. Acum dar asculta-ma pe mine: Am sa-ti dau un sfat si Dumnezeu sa fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor inaintea lui Dumnezeu si infatiseaza la Dumnezeu nevoile lui.
20. Invata-i poruncile si legile Lui; arata-le calea Lui, pe care trebuie sa mearga, si faptele ce trebuie sa faca.
21. Iar mai departe alege-ti din tot poporul oameni drepti si cu frica lui Dumnezeu; oameni drepti, care urasc lacomia, si-i pune capetenii peste mii, capetenii peste sute, capetenii peste cincizeci, capetenii peste zeci.
22. Acestia sa judece poporul in toata vremea: pricinile grele sa le aduca la tine, iar pe cele mici sa le judece ei toate. Usureaza-ti povara si ei sa o poarte impreuna cu tine!
23. De vei face lucrul acesta si te va intari si Dumnezeu cu porunci, vei putea sa faci fata, si tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul sau”

Mai aveti o intrebare la care nu s-a raspuns, citind aceste versete, in ceea ce priveste cum ar trebui sa va pregatiti de traversarea unei incercari?

De ce taiem prima data din bugetul de marketing?

2009-02-17T11:51:00.003+02:00

pentru ca nu stim la ce foloseste in mod exact?

sau pentru alte ratiuni?

am scris un articol in acest sens pentru un portal online al revistei BiZ. va invit sa-l cititi aici:

"Construirea unui buget de marketing pleaca in general din mai multe directii:

a) Planificarea bugetului din perspectiva istorica a cheltuielilor alocate in aceasta directie.
b) Cota parte din vanzarile programate.
c) Planificarea acestui buget ca o investitie.

A treia alternativa, foarte rar utilizata, este si singura care presupune calcularea unui return on marketing investments (ROMI) si care poate justifica obiectiv cresterea sau scaderea bugetului. In primele doua situatii, orice conjuctura nefavorabila concretizata prin declinul vanzarilor se va transpune bugetar in reducerea cheltuielilor de marketing.
Un mod de abordare, care ar putea conduce la o viziune echilibrata asupra perspectivei businessului ar trebui sa plece in primul rand de structura pretului de vanzare pentru un produs sau serviciu si locul pe care cheltuielile de marketing il ocupa intr-o astfel de structura.

Astfel,

Pv =Cp + VuB + P

Unde:

Pv=Pretul de vanzare
Cp= Costurile directe si indirecte — mare parte dintre ele sunt evidentiabile contabil sau ca urmare a controllingului
VuB=Valoarea unitara a brandului - greu de evidentiat si de evaluat contabil, reprezinta de regula o valoare de piata, reputationala. (goodwill)
P= marja de profit - clar stabilit bugetar sau rezultat ca urmare a pozitionarii in piata

Practic scaderea preturilor de vanzare pentru reducerea stocurilor sau asigurarea unui cash flow imediat, daca este facuta empiric, fara o monitorizare foarte clara a impactului in viitorul businessului poate conduce chiar si la inchiderea afacerii. Pornind pe structura formulei de mai sus, reducerea oferita trebuie sa ia in calcul reducerea uneia dintre componentele pretului de vanzare. Iata care ar fi alternativele si avantajele si dezavantajele aferente:

1. Scaderea „Valorii unitare a brandului”: reducerea costurilor de promovare a brandului care nu se regasesc direct proportional in cresterea vanzarilor. In fapt aceasta tinde sa fie prima decizie luata si o astfel de reducere se va regasi ulterior in reducerea bugetului de marketing. O astfel de decizie, este periculoasa si afecteaza brand equity-ul in ansamblu, prin simplul fapt ca perfomanta si excelenta comunicata sunt fie rezultatul unui efort de cercetare-dezvoltare sau al unei constructii de brand (ma refer in mod special la beneficiile de natura emotionala comunicate de brand) care va fi imposibil de pozitionat cu aceeasi amplitudine si impact ca pana atunci. Consecinta imediata: scaderea increderii in brand.

2. Scaderea marjei de profit: reducerea pretului de vanzare prin sacrificarea marjei de profit care se va regasi implicit in reducerea potentialului de dezvoltare. Aceasta decizie devine extrem de riscanta in conditiile unei piete concurentiale. Profitul remunereaza efortul financiar initial si increderea actionarilor, si asigura cea mai ieftina forma de finantare viitoare. Renuntarea la aceasta alternativa va atrage ulterior costuri suplimentare cu atragerea surselor de finantare

3. Scaderea costurilor directe si indirecte: reducerea costurilor prin optimizarea proceselor interne astfel incat reducerea in pretul de vanzare final sa nu afecteze nici potentialul de crestere si nici comunicarea de brand. Aceasta optimizare atrage de la sine o micsorare naturala a costurilor pe termen mediu si lung. Desi aceasta abordare este prima recomandabila, din pacate este ultima pe lista pentru ca rezultatele ei nu se regasesc intotdeauna in cadrul aceluiasi an fiscal.

Un mare CEO a spus odata ca jumatate din bugetul de marketing cheltuit este cheltuit in mod inutil, dar nu stie din pacate care este acea jumatate. In spatele acestui mare adevar nu sta numai faptul ca o mare parte dintre investitiile in marketing nu pot fi masurate exact ca si impact final ci si faptul ca un brand este, practic, o promisiune, iar construirea si comunicarea unei astfel de promisiuni fata de clientul final presupune pe langa un mix de marketing potrivit si un mod de functionare interna impecabila. Pentru ca nu-i asa: „There is no such thing as great advertising and bad products!"

politistul meu - bodyguard ul tau?

2009-02-14T17:20:00.003+02:00

nu mi-e aminte sa ma ba bag in chestiuni politice. multe preocupari ma tin, inca, departe de asta. dar evidentele cotidiene incep sa ma sccoata din sarite.

de cateva zile, parca totul a luat-o razna, se fura armament din unitati militare, se sparg banci ziua-n amiaza mare, se omoara pe trecerea de pietoni, iar ministrul de interne mai vrea 2000 de politisti.

Pai hai sa o luam cu inceputul:

1. Daca ai parte de o tamponare usoara in trafic, in fata unui echipaj de politie, acesta nu are competenta sa intervina, si esti plimbat pe drumuri la sectia (unica) pe anumita raza de raportare a accidentelor usoare.

2. in cartierul in care stai ai sectie de politie comunitara si se sparg casele care sunt in partea cealalta a cartierului fata de sectia de politie.

3. in autobuz iti taie geanta si te ameninta ca te-njunghie suni la politie si ti se spune stati linistit stiam, o echipa va interveni la... pastele hotilor (adica capatul de linie in acceptiunea dispecerului)

4. se scoate pistoul pe geam in trafic sau mai rau se filmeaza si se da la stiri la ora de maxima audienta cum un sofer este calcat in picioare de smecheri care au fost deranjati de faptul ca cineva respecta regulile de trafic civilizat. politia nu intervine pentru ca nimeni nu a depus reclamatie.

cred ca lista poate contiunua ca nu avem timp sa o citim o viata intreaga.

Si acum, intrebarea mea, de ce avem nevoie de mai multi purtatori de insigna si chipiu? ca doar traficul s-a fluidizat in cele din urma si in Bucuresti si nu mai ai nevoie de girofaruri ca sa ajungi in timp la aeroport?

Nu ar fi mai simplu ca cei pe care ii avem deja sa devina mai eficienti si sa inspire daca nu teama, cel putin respect?

cum faci bani in vreme de criza?

2009-02-07T08:35:00.006+02:00

am participat iei la Vata de Jos la adunarea generala a municipiilor din Romania. toate oficialitatile importantante ale acestei tari au fost prezente, acolo, in frunte cu primul ministru. Interesant insa ce-i durea pe primari si ce a a aparut in presa ca urmare a declaratiilor facute de dan nica:

pentru ca presa duduie de contractul cu steerling si captura ce cocaina, am sa ma opresc doar asupra unui aspect pe care il pot sintetiza in cateva cuvinte: VIIIINE VREMEA SPAGII! din nou. legislatia achizitiilor publice se va modifica din nou astfel incat o serie de institutii boicot vor disparea gen CNSC, procedura se va desfasura mai repede (slava Domnului) dar, atentie, dar nu va mai fi obligatoriu sa faci licitatie deschisa. se va putea merge pe licitatii inchise, din cauza ... CRIZEI.

Si uite asa cu acte in regula trebuie sa ne facem prieteni in randul celor care dupa experienta de ieri pot spune ca nu au respect nici pentru cetatean nici pentru sponsor ci doar pentru ierrahia care inspira frica.

Puteti sa va dati seama de cine e vorba?

de ce nu am sa mai fiu turist in Romania...?

2009-02-06T00:18:00.003+02:00

pentru ca:

1. la intrare in hotel la receptie furnizezi date pentru politia locala. inca nu se cer amprentele, urmeaza...

2. daca rezervi trei camere pentru trei persoane si te intorci in camera seara alaturi de cineva care sta in hotel intr-o alta camera, esti intrebat tendentios la receptie, si domnisoara cine-i: vizitatoare? ca vad ca aveti camera single? semn ca e mare concurenta pe piata frumusetilor locale.

3. te cazezi la un hotel aproape gol si primesti o camera pe colt la ultimul etaj, neincalzita si cu neoanele unei reclame luminand in geamul tau neobosite peste noaptea in care tu speri sa dormi si sa te odihnesti.

4. faci rezervarea intreband: aveti internet? si ti se raspunde da si ca e gratuit. dar in camera ta bineinteles nu functioneaza.

5. si mai ales pentru ca dupa palmierii adusi pe litoral si apele termale scoase din parcarile peste dambovita am ramas fata de noi insine si ceilalti la fel de neprietenosi si de lupi.

si daca nu ma credeti, incercati hotelul sarmis din deva.

si daca dupa toate astea mai vrei sa si platesti, pot doar sa spun ca te prostesti.

My time will come: interest rate will raise and die...eventually

2009-02-02T14:32:00.015+02:00

Few years ago I was taking a finance class, within a Risk management program in USA and I had one particular question for my teacher at that time: why do we still need interest rate? Since the moment of Bretton Woods when gold became a different "commodity" than money is it still wise to rely on something so conventional defined with such a "strict precision" as the value of one piece of paper?

My question raised interest in professor's mind and a fierce reaction especially from my colleagues (most of them bankers in Eastern Europe at that time:). They jumped on me trying to explain everything that was told during their own studies back home: Money is a commodity and as a consequence it has a price. Therefore if you ask for money you have to pay for bla bla... Needless to say that even here the price is not the mathematical result of the demand and supply law. (those who don't think so, could give a try repeating the experiments of Dan Ariely that concluded sharp: price is mostly triggered by supply side).

In fact you don't pay the price of the commodity but the expectation of what this price would be. Based on that derivatives emerged hedging became a temptation and in the end as we all see, speculation won the battle.

This question I had back in 2002, came back to my attention while reading another challenge raised by someone else here:

"What assumptions are we making that we do not know we're making?

And the root cause could be what? Allow me to posit that it is:

Double Entry Book Keeping ."

and I would dare to bring another assumtion more: concept of interest rate or what it became out of it. Time will prove if the major change will start from basics or from ashes (VAR, and other nice maps as professor Kanheman says.

sunt bancherii sarlatani?

2009-02-02T10:49:00.003+02:00

Daca nu vi se pare evident din modul in care arata scadentarele si din felul in care se interpun in lantul crearii de valoare prin instrumente distrugatoare de valoare, urmariti doua puncte de vedere absolut savuroase in intalnirea lui Daniel Kahneman si Nassim Taleb:

http://www.edge.org/documents/archive/edge273.html#dld

criza la romani. un nou episod

2009-01-26T09:55:00.003+02:00

Dacia si-a oprit din nou activitatea pentru doua saptamani. 14.000 de angajati sunt in somaj tehnic iar in timpul asta niste prieteni din Olanda s-au inscris pe o lista de asteptare pentru noua Dacia Sanndero. Termenul de livrare promis de dealer: aproape 2 ani!

Cine e in criza?

Keynes vs. Surowiecki

2009-01-25T12:48:00.002+02:00

"Wordly wisdom teaches that is better for reputation to fall conventionally than to succed unconventionally." Keynes

Woudn't be this the the very one reason in proving where wisdom of crowds failed?

cine-si permite sa fi "short" in perioade de criza?

2009-01-20T10:36:00.004+02:00

Statul! Da, chiar asa.

Pentru ca el antameaza prin institutiile care il reprezinta cheltuirea unor bani in baza unor incasari pe crede ca le va primi in cursul anului de la cei care platesc taxe si impozite.

Atunci, cum ramane cu activele toxice?

Sangria de Giubega

2009-01-20T09:49:00.004+02:00

Se scoate zaibarul de la pastrare

in doage speciale de depozitare

Obligatoriu ca sa fie: sticle de fanta visinie.

De nimeresti o alta doaga,

Te doare capu'o zi intreaga!

De nimeresti pe cea corecta...

E ca sangria... chiar selecta!

Criza la Români – versiunea din vecini, din gura in gura si experiente personale 2009

2009-01-16T22:30:00.000+02:00

Bancile se vaită că nu mai dau credite şi aleargă să vândă te miri ce depozite, in rest in ruptul capului nu ar veni cu niste produse corecte si transparente in piata – vecina care lucreaza la banca vine de la serviciu seara mai tarziu ca niciodata.

Industria auto sufera ca nu mai vinde si se da de ceasul mortii, inchide fabrici, disponibilizeaza etc – eu negociez de 10 zile pentru o reducere la o masinuta mica pentru sotie si nu obtin niciun discount doar cateva optionale in plus incluse in acelasi pret.

Industria tutunului e si ea in criza - Fumatul in locurile publice e interzis – dar localurile sub 100 mp pot alege sa fie doar pentru fumatori – asa ca daca nu mergi la cantina RATB sigur o sa mirosi puturos si acru si eventual o sa ai ochii rosii, cand te intorci acasa – in plus vanzarile tigarilor se mentin la aceleasi cote.

Un mare producator de bauturi racoritoare acidulate si dulci – sub pretextul crizei- dupa un an cu cele mai bune vanzari din istorie – nu a mai dat deloc bonusul anual de Craciun pe motiv de criza.

Uniunea Europeana vrea sa interzica plasmele pe motiv ca sunt energofage – o colega isi cumpara una super gadgeturizata la un pret mult peste medie.

Rusii nu mai dau gaze catre Romania de ceva zile din cauza Ucrainei – prin urmare traim din rezerve si din productia proprie – pretul pe mc nu se schimba, il importam din depozitele Republicelor oligopoliste de exploatare si distributie.

In fine dar nu in cele din urma,

Statul roman – singurul in criza reala – nu mai are bani sa plateasca datoriile fata de agenti economici si anunta reesalonarea platilor. Nu ma pot abtine sa nu intreb cine e el sau ea statul roman?

In timpul asta politicieni care in viata lor nu au creat valoare adaugata prin tranzactii economice si activitati lucrative ne explica de ce avem nevoie ca toti sa fim saraci si cuminti in asteptarea ajutoarelor de la stat in timp ce ei vor avea grija sa ia masuri prin care cei care muncesc mai mult sa castige mai putin pentru ca astfel toti sa fim mai fericiti!

Si daca ati uitat vorbim de Romania!

Sau am ajuns sa traim in Romanii paralele unde foamea si somajul se intampla doar acolo unde durerea si intristarea nu ajung?

Atat de nefericiti! Atat de aproape de criza! Si atat de inconstienti! Romanii – noii europeni din balkani!

Si, bineinteles intrebarea: Criza voastra cum arata?

schwag - sau de ce nu-mi plac tricourile gratuite?

2009-01-13T12:16:00.006+02:00

Aflu acum ca termenul "schwag" inseamna cel putin doua lucruri foarte diferite conform dictionarului urban:

1. Any free or extra goods, usually given to employees or workers.
2. Low grade marijuana
3. A rock & roll band based in St. Louis, Missouri

1. The whole crew got shirts and other schwag after loading the band's gear.
2. This schwag won't get me high, but I keep trying.

Semantica acestui cuvant daca ar fi imprumutata dintr-un sens (1 si 2) intr-altul ar avea o singura trasatura comuna si anume dependenta numita corect politic: loializare?

Buyologia - salveaza compania! dar nu si portofelul!

2009-01-12T15:51:00.005+02:00

Daca ati mers la supermarket, sau la magazine de tip cash and carry, invariabil ati plecat cu mai multe articole decat ati planificat initial pe lista de cumparaturi. De ce? Nu mai e un secret, pentru ca deja o intreaga stiinta e pe cale sa se nasca din studiile de neuromarketing aplicate in marketing. Aceasta disciplina, nou intitulata Buyology, analizeaza ce determina, la nivel neuronal, cumparatorul aflat in fata produsului pe raft sa ia decizia de achizitionare. Paradoxal, daca nu stiati in mod constient cum reactionati in supermarket aveti ocazia in documentarul de mai jos sa va vedeti cu ochii altuia: :)

si partea a doua

Si cum spuneam, experienta devine extrem de interesanta, mai ales ca aparent, nimeni nu ne forteaza sa cumparam ce cumparam! Oare singura solutie de a face economii in bugetul familiei ramane pentru anii de criza solutia evitarii supermarketurilor? Sau exista si alte solutii?

Interest rate doesn't matter, Long live porn industry!

2009-01-09T10:29:00.008+02:00

Ce ne doare pe noi? Si ce ii doare pe ei?

La noi, mai nou, criza inseamna sa te duci spre exemplu la firma de leasing (aici am o experienta recenta si am sa revin si cu nume - dar nici bancile nu sunt straine de acest lucru) si sa vezi ca noile contracte includ acum comisioane si taxe explicit nominalizate pentru orice sau si mai rau o fraza prin care tu semnatarul contractului in calitate de utilizator consimti sa platesti la timp si fara sa comentezi orice taxe, comisioane si alte stimulente in bani le va solicita firma de leasing cand i se va parea ei oportun!

Suprema idiotie este ca baieteii si fetitele de la ghisee habar nu au ce scrie in contract si il descopera alaturi de client. Dar asta nu e nimic nou, si mai trist este sa auzi explicatile care motiveaza de ce este nevoie de taxe suplimentare: "stiti acolo sunt niste persoane care verifica si calculeaza si ..." stau si ma intreb de ce nu trecem doamne la filosofia de acordare a creditelor de la musulmani unde dobanda nu exista. Petru ce mai platim dobanzi mai mari decat cele la care finantatorii se finanteaza, daca costurile trebuiesc acoperite din comisioane si taxe suplimentare?

Ma gandesc ca problema de fond nu este in modelul de business (pentru ca asemenea contracte nenegociabile fluturate de respectivele institutii de credit sunt totusi semnate de unii) iar responsabilitatea ar trebui sa revina reglementatorului acestei piete (respectiv BNR). Dar amintita institutie acum mult prea ocupata cu a scoate din criza Romania si implic noul ei Executiv nu va da doi bani pe protectia consumatorului final. Probabil judecata de valoare este simpla, ne intereseaza marile dezechilibre sa nu se intample si mai putin abuzurile, individuale, care oricum tot acolo vor duce, in timp, dupa cum modelul american a demonstrat-o!

Dar, peste ocean preocuparile legate de rata dobanzii sunt "umbrite" :) acum de revedicarile industriei porno (care a solicitat ajutor financiar Congresului pentru salvarea industriei). Industria, care produce, conform articolului postat aici, 13 miliarde de dolari anual se afla in impas din cauza crizei financiare globale. Articolul nu mentioneaza cati angajati activeaza in aceasta industrie in SUA, si spune ca solicitarea de ajutor adresata Congresului se cifreaza la 5 miliarde de dolari.

Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sunat si ce impact ar fi avut o astfel de cerere adresata executivului nostru. Nostim, nu?

VAR another WAR?

2009-01-06T16:58:00.003+02:00

Ieri, cand am pus pe blog faptul ca Nassim va lua Nobelul, daca va oferi o solutie, nu stiam ce am aflat intre timp, si anume faptul ca a cerut public anumitor economisti (nu am gasit explicit unde ci doar Paul Wilmott aminteste pe blogul lui despre acest lucru si din ce stiu eu e clar ca e vorba in primul rand de Bob Merton) sa returneze premiul castigat pentru ca teoriile lor nu s-au verificat.

In fapt goana impotriva modelelor matematice incepe acum ca o noua vantoare de vrajitoare, si desi nu sunt partizanul acestor modele, incep sa am dilema seicului in fata bibliotecii din Alexandria inainte de incendiul care a mistuit-o: daca pana acum nu ne au folosit ne vor fi ele folositoare vreodata?

Dreapta masura propovaduita de acelasi Paul Wilmott si Emanuel Derman in articolul publicat in Business Week la sfarsitul anului trecut ar putea fi o alternativa. Experienta spune insa ca singurul lucru omis din acel crez enuntat la sfarsitul articolului:

"• I will remember that I didn't make the world and that it doesn't satisfy my equations.

• Though I will use models boldly to estimate value, I will not be overly impressed by mathematics.

• I will never sacrifice reality for elegance without explaining why I have done so. Nor will I give the people who use my model false comfort about its accuracy. Instead, I will make explicit its assumptions and oversights.

• I understand that my work may have enormous effects on society and the economy, many of them beyond my comprehension. "

nu ia in calcul un element esential si consecintele lui: Lacomia!

Interesanta este si pozitia lui Nassim atunci cand a fost invitat la BBC,

si nu i pot contrapune in momentul de fata decat disperarea unui prieten care lucreaza in departamentul de risc al unei banci din Romania si care incearca acum sa contureze cum poate calcula VAR ul pentru uzul intern. Sa razi sau sa te ingrijorezi? Intre desuet si stiinta raman doar cateva optiuni, cea plauzibila intr-adevar ar putea fi aceea ca "nu stiim mare lucru". Dar se poate lua o decizie de business pe o astfel de filosofie?

Aparent nu, si cu atat mai mult cu cat: "A face predictii devine cu adevarat dificil mai ales atunci cand vorbim despre viitor!"

Nu-i asa?

impactul foarte putin probabilului

2009-01-05T21:42:00.003+02:00

Ca ne-a lovit criza e una, dar ca altii ne spun despre acest fapt cu mult inainte ca ea sa se fi intamplat cum se numeste?

Va las sa descoperiti singuri in lectura traducerii Lebedei negre (Black Swan) a lui Nassim Taleb aparuta la editura Curtea Veche.

Personal cred ca atunci cand Nassim va fi in stare sa ofere o solutie aplicabila paradigmei economice contemporane (a nu se intelege neaparat un model) va lua Nobelul. Daca nu va reusi in acest demers, cu siguranta ideile lui vor sta la baza rasturnarii actualei paradigme.

slow movement, slow food... fast f**king

2009-01-04T23:29:00.003+02:00

In momentul in care rulezi cu viteza foarte mare, am aflat astazi, creierul secreta mai multa epinefrina (adrenalina) si norepinefrina doua substante secretate si in timpul actului sexual... hm

Sa fie asta o explicatie pentru viteza cu care se circula pe drumurile Romaniei? sau pentru pasiunea pentru motoatre puternice a barbatilor din toata lumea?

ganduri de sfarsit de an

2008-12-31T18:57:00.002+02:00

Craciunul lui 2008 mai mult ca niciodata a fost sub semnul unui colind: "Hristos de nu sa nastea Lumea iadului era" si mai mult ca niciodata m-am gandit cata nevoie avem de repetitivitatea unei astfel de stari si a unei astfel de intamplari. Zilnic de ni s-ar intampla si tot nu ar fi deajuns...

si tot in perdioada asta am aflat ca exista si formula fericirii,

H = S + C + V

Unde s reprezinta cumva predispozitia bilogica de a fi fericit, C reprezinta conditiile generale de zi cu zii (mi repede as spune aici constrangerile) iar V activitatile voluntare.

Am fi cu totii mai fericiti acum ca o stim sau starea de sub semnul colindei ar putea face lumea mai buna?

Criza la romani - economia mitei vs salariul premierului

2008-12-28T15:35:00.004+02:00

Poate ca politicienii alesi si numiti ai Romaniei contemporane ar trebui sa fie atenti la studiile facute de anumiti economisti pe marginea a ceea ce se numeste economia mitei. La fel aceeasi recomandare cred ca se aplica si in cazul unor directori de transnationale din romania(caz asupra caruia voi reveni ulterior).

Un prim caz:

Situatia I: anuntul noului premier de reducere a salariului pentru presedintii de autoritati. De acord cu criza, si cu imagineaa populara de robin hood (sa luam de la cei avuti ai statului si sa dam la saraci) dar ceea ce memoria colectiva a romanilor tinde sa uite este ca Robin Hood vine doar din cand (in Romania cam odata la patru ani) si nu in fiecare luna odata cu chenzina saucu pensia. Prin urmare, un presedinte de autoritate numit pe criterii mai mult sau mai putin etice, nu numai ca nu va avea nicio motivatie economica directa din ascensiunea in acel post dar va incerca in virtutea pirmidei trebuintelor (ajunsa si ea la un anumit nivel) sa si le satisfaca altfel.

Ca sa reformulez as spune doar atat: cat de mult trebuie sa castige o persoana intr-o functie cu atirbutii de reglementare directa peste industrii cu caracter de oligopol, prin definitie, pentru a nu fi sensibil la stimulente economice indirecte. Care poate fi acel prag psihologic? Salariul premierului?...

Sitiatia II: anuntul presedintelui ca si directorii din acele autoritati trebuie luati in considerare. Cum bine spunea un prieten: profesionistii (fiind definiti aici ca persoane care traiesc de pe urma castigurilor provenite din exercitarea profesiei) vor fi inlocuiti de oportunisti (fiind aici definiti ca persoane care sesizeaza si exploateaza oportunitati atunci cand ceilalti, in virtutea unor constrangeri general impuse/asumate, nu o fac) . Intrebarea care se ridica acum ar fi una naturala: care este pragul salarial de la care un profesionist va fi incurajat sa devina oportunist? Salariul premierului?...

Criza la romani II

2008-12-24T09:25:00.002+02:00

Devine interesant de urmarit de la zi la zi ce inseamna si cum se manifesta criza la romani.

Ieri unul dintre mall urile din nordul capitalei era pustiu. O adevarat placere sa faci cumparaturi de sarbatori, cu exceptia superplictisitilor si supertracasatilor vanzatori din magazine fara proprietar (e.g. adica lanturi mari de magazine, cu model de business bun, dar fara ochiul stapanului la locul faptei) . In urma cu numai o zi, in oricare dintre marile magazine din Viena te calcai in picioare pentru placerea de a oferi ceva, celor dragi, de Craciun.

Taximetristul care de regula ma duce la aeroport a facut un comentariu interesant: acum consumam ce mai consumam din rezerve, dar la anul va fi mai rau. Un alt KPI de criza alaturi de cei mentionati mai demult, numarul clientilor de portofoliu pentru taximetristii de zone inaccesibile transportului public de calitate.

Criza la romani!

2008-12-17T18:46:00.002+02:00

Mai nou, supermarketurile de electrocasnice care altadata pentru un cd cumparat iti dadeau o punga de 1m/1m nu mai dau pungi deloc sub consemnul: "stiti, e criza, oamenii sunt dati afara si Dvs mai vreti pungi?"

La magazinele fancy din Baneasa, unde se vand sticle colorate la pret de bijuterie pungile sunt un serviciu cu valoare adaugata maxima: "stiti, nu prea mai avem pungi, am ramas cu putine, dar daca ati cerut..."

Si cand in sfarsit am crezut ca inteleg ce citesc... :)

2008-12-13T12:44:00.003+02:00

"Traducerea este intotdeauna si o tradare si, dupa cum observa un scriitor din perioada Ming, nu poate sa fie decat, in cel mai bun caz, reversul brocartului - toate firele sunt acolo, dar nu si culorile sau modelul."

"Cartea Ceaiului" - Okakura Kakuzo, pg 42, Ed. Nemira 2008

rostul tabloidelor in presa :)

2008-12-13T12:38:00.003+02:00

"Confucius a zis: "Omul nu poate ascunde"- Probabil ne aratam asa de des adevarata fata in lucrurile marunte pe care le facem pentru ca avem atat de putina maretie de ascuns."

"Cartea Ceaiului" - Okakura Kakuzo, pg 30, Ed. Nemira 2008

Simon says: Nu ma mai enervez de azi inainte :)

2008-12-03T14:11:00.005+02:00

M-am gandit mai mult daca sa pun sau nu postul asta pe blog, dar am realizat ca intr-adevar ne enervam din ce in ce mai des, din ce in ce mai mult, iar articolul publicat aici (De ce ne pierdem cu firea?) trece in revista cauzele.

Cum ar spune o prietena, nu am face asta daca nu am avea un beneficiu ascuns in spatele unei atitudini, dar daca nu avem, si in loc sa intoarcem furia celor care ne-o provoaca cum ar spune altcineva, pur si simplu o savuram dimineata, la pranz si seara pana pur si simplu ne naruim!

Daca toate aceste enervari din cotidian nu sunt altceva decat ispite care sa iti arate limita pana la care poti fi superior conditiei asumate! Daca toate aceste enervari nu sunt decat prostii de care radem cu prietenii ulterior la un pahar sau ineptii care ne coloreaza ziua cu ceea ce ne dorim pana la urma!

Daca toate astea si multe altele despre enervare sunt adevarate, de ce sa ne mai enervam?

Cu ce masura poti masura Dragostea?

2008-12-01T00:03:00.007+02:00

Nu sunt un cinefil, si nici nu termin lecturile obligatorii atunci cand le incep (poate tocmai pentru a nu fi dezamagit de ecranizarile ulterioare :) ), dar un film bun e un film bun!

Recomand o poveste de dragoste - transpusa pe marele ecran, acum disponibila si la supermarket la un pret derizoriu - dar care are raspunsul la intrebarea cat de mult poti sa iubesti sau povesteste despre masura Dragostei atat de greu de inteles pentru multi dintre noi: 51 de ani...luni.... zile....

"Dragoste in vremea holerei"

nunti muzici si casete video...

2008-11-27T11:56:00.003+02:00

Tudor Giurgiu a facut un documentar care va fi difuzat, astazi, joi 27 noiembrie, pe la orele 20.00, pe canalul HBO pentru a putea vedea cel mai recent film pe care l-a realizat: NUNTI, MUZICI SI CASETE VIDEO.

Check also www.nuntimuzicisicasetevideo.ro

Financial turmoil for dummies :)

2008-11-21T11:11:00.001+02:00

KPI's pentru criza globala

2008-11-19T20:21:00.003+02:00

un articol publicat online aici trece in revista inr-un mod interesant indicatorii de performanta ai crizei la nivelul statelor unite.

In sens pozitiv se misca: bonusurile unor executivi cu pedigree corporatist, cosumul de junk food la orele de varf, pretul benzinei care a scazut la americani (doar), vanmzarile de plasme, si incasarile prostituatelor...

In sens negativ se misca, oare, restul?

capitalismul (in faliment) cu fata umana...

2008-11-19T20:10:00.004+02:00

Ma uit de ceva minute la spectacolul cersitului la nivel inalt, practicat de executivii de la GM, Chrysler si Ford in fata un unui comitet (House Committe) si nu pot sa nu ma intreb care sunt virtutile capitalismului care au adus industria auto din Detroit in pozitia in care se afla?

despre pacatele ei aflam printre randuri ca au veit la aceasta audiere pe fondul reducerii costurilor in cadrul companiilor pe care le reprezinta. si totusi "excursia" fiecaruia a costat cel putin 20.000 $ din cauza private jet-urilor cu care fiecare dintre ei a venit.

Cand lacomia nu mai are limite, bunul simt devine desuet, iar spectacolul naturii umane in deznadejde e departe de a impresiona atingand coarda sensibila a milei ci mai degraba sila.

In situatia de fata, pentru prima data nu am nicio intrebare, pentru ca audierea in sine ofera prea multe raspunsuri.

despre viitor...

2008-11-13T23:22:00.002+02:00

Iatã un lucru despre viitor

De fiecare datã când te uiti

la el se schimbã,

deoarece te uiti la el

Si asta schimbã totul.

Filmul Next

where are the money gone?

2008-11-13T00:09:00.006+02:00

Axiom: The question where to put your money is others' answer where to get your money from.

Should it be that way? Not sure. I have listened today several presentations on private equity that ranked future sources for finacing business in the near future: Private Equity (PE), Banks and IPOs.

No other way metioned at all.

Would you buy only these options?

creating synergies with fractals?

2008-11-03T21:56:00.001+02:00

I have been attending, tonight, in Palma de Mallorca, a speech given on 7 habbits of higly effective people of Covey.

Out the fact I don’t like the way he packed his theories I fully agree with one thing you can’t preach something that you are not doing it. Of course you can but you get lost in extremes. But one thing regarding the synergies, wouldn’t be the fractal theory approach the way to do it in terms of how to potentiate the outcome of interdependence level?

cine are grija de inovatia ajunsa la cotele ei maxime?

2008-10-28T14:52:00.005+02:00

sunt extrem de preocupat in acest zile de un subiect care va deveni fierbinte in curand si in mediu romanesc: inovatia, rolul ei contextul crizei actuale si mai ales cum poti sa inovezi pornind si orpindu-te doar de la modelul de business.

Am sa atasez si modul in care firma pentru care lucrez in prezent (Horváth & Partners) vede modelul de business.

Ceea ce mi se pare cu adevarat interesant este faptul ca intr-adevar pe o schema atat de simpla incat ai fi tentat sa spui: pai da stiam asta deja! poti analiza aproape orice companie.

Paradoxal mi se pare insa deopotriva modul in care firme inovative prin modul in care implementeaza noile tehnologii vezi google si situatia descrisa in articolul de aici ajung intr-o extrema la care nici nu te gandesti cand singurul lucru pe care ti-l propui este sa fi cel mai bun.

Va las pe Dvs sa trageti concluziile pe marginea intrebarii nepuse de data aceasta.

fumuri... si marketing

2008-10-27T14:57:00.005+02:00

Ati observat ca toate restaurantele in Romania au creat locuri pentru nefumatori? Dar ati mai observat ca statistic vorbind au locurile de nefumatori acolo unde toata lumea ar vrea sa stea sau in drum spre locul de nefumator de la intrarea in restaurant obligatoriu trebuie sa strabati un nor de fum si locurile fumatorilor?

sa fie asta un nou mod de marketing al companiilor de tigarete?

Criza financiara si explicatiile unora...

2008-10-23T10:35:00.002+03:00

Baietilor destepti din energie le se adauga acum cei din banci e parerea presedintelui Romaniei despre una dintre cauzele care stau la baza crizei financiare actuale . In curand acesti baieti destepti vor aparea peste tot.

Stau si ma intreb ce se va intampla oare cand si politica va fi plina de baieti destepti? Sau ne vom multumi intotdeauna cu cei pe care-i avem si nimic mai mult?