26 martie 2009

astazi s-a mai daramat un mit

si daca vreodata am sa mai vin cu povesti care nu au convins de la facerea lumii, am pus acest statement public, ca sa imi aduc aminte si sa nu mai repet greseala!

18 martie 2009

Comunicarea interna intre proces si semantica!


M-am uitat recent sa vad care sunt cuvintele cheie care genereaza trafic catre acest blog. Acum cateva saptamani/luni, la ordinea zilei era cuvantul si familia de cuvinte asociate cu "criza". De cateva zile insa, comunicarea interna preia fraiele. Prin urmare am cautat si eu la randul meu pe google sa vad ce spun altii despre comunicare interna.

Rezultatul sintetizat in aceasta digrama de proces, spune cumva ce trebuie sa faci, de unde sa o iei, altii trec in revista si cateva instrumente pe care le poti utiliza(voi reveni poate asupra acestui aspect). Totul este foarte frumos, bine documentat, dar am fost surprins sa vad ca absolut nimeni din primele rezultate considerate relevante de Google nu se uita asupra unui aspect care tine de semantica celor comunicate. 

Marea majoritate pare sa considere procesul de comunicare interna finalizat odata cu emiterea mesajului. Unii mai includ un pas final masurarea impactului/efectului avut ca urmare a mesajului transmis. Aproape la nimeni nu am vazut insa preocuparea despre ceea ce a fost efectiv inteles, si care au fost cauzele care au condus la intelegerea partiala/eronata a mesajului. Tine asta de comunicarea interna?

asa ca iata cateva nedumeriri

Situatia 1- un experiment simplu, deja celebru, cu mentionarea unui cuvant (care poate fi chiar un cuvant de tip categorie) pe care audienta este rugata sa-l imagineze: caine!!! fiecare dintre Dvs are o alta viziune despre cum arata ACEL caine.

Intrebarea 1-cum verificam si ce ne face sa credem ca orice am spune cat se poate de corect formulat (si gramatical si politic) este la fel de bine inteles de audienta? 

Intrebarea 2-cum putem testa care este tipul de discurs adecvat pentru audienta careia intentionam sa ne adresam?  

Intrebarea 3-Este mai relevant discursul, sau semantica textului?

Situatia 2- de regula atunci cand comunicam ceva, intre noi ca emitatori si ceilalti ca receptori se interpune un spatiu de comunicare, o media. Asa ca de fiecare data apar o serie de constrangeri suplimentare. La ce ne uitam atunci? Un exemplu: o situatie de criza, care necesita comunicarea catre marele public (indirect si pentru angajatii institutiei) prin intermediul mass media. Prin urmare, inainte ca mesajul sa ajunga la receptorii finali, va fi filtrat cu siguranta de mediu (media).

Intrebarea 1-ce ne poate asigura de faptul ca ceea ce transmitem corect si verficabil prin media, va fi inteles corect de receptorii finali? 

Intrebarea 2 -care este resortul (universal - particular pentru ca vorbim de TV, prin, audio, online etc), in caz ca exista unul,care face ca mesajul transmis sa fie receptat corect?

Intrebarea 3 -cu ce trebuie completat mesajul, pentru ca semantica lui sa poata fi suficienta indiferent de media utilizata?

deja-s prea multe intrebari... Aveti ceva raspunsuri? :)

sfatul zilei: "test your intuition!"

12 martie 2009

simplitatea unei solutii atunci cand problema e complexa

Formula care a adus nefericirea pe wall street a fost inventat de un chinez. Si acum o stim cu totii, chiar daca nu o intelegem. Despre cum a reusit ea sa pacaleasca alesele minti de quanti din bancile de investitii gasiti in revista wired un excelent feature. Iar toata situatia asta ma duce cu gandul la o vorba de duh al celui care a avut o eroare de doar 15 ani in a proorocii acest moment, respectiv:
"There are some ideas so wrong that only a very intelligent person could believe in them" George Orwell.
Si pentru ca traim in era in care problemele covarsesc, mediatic cel putin, capacitatea de a (re)actiona inteligent in fata unor situatii de criza, stau si ma intreb oare cat de simpla, sau la indemana, trebuie sa fie o solutie ca sa ajungem sa ne uitam in gura altuia care poate ca are dreptate: "You don't need to hire a dog therapist, you just need to wake up at 7:00 am and open the f**ing door." Ozzy Osborne (cine-ar fi zis? :))

8 martie 2009

next step: psihologia crizei sau criza psihologica?

un punct de vedere interesant asupra caracteristicilor actualei crize financiare vine din acest paper. Ceea ce mi se pare interesant este concluzia care spune ca sunt doua aspecte pentru care economistii actuali nu au fost deloc pregatiti (un truism, in fapt, economistii nu sunt niciodata pregatiti, dar explica foarte bine post factum de ce s-a intamplat):
1. "preceding boom had its origin – at least to a large part – in the development of new financial products that opened up new investment possibilities (while most previous crises were the consequence of overinvestment in new physical investment possibilities)."
2. "the global dimension of the current crisis is due to the increased connectivity of our already highly interconnected financial system."

in cazul 1, sunt nenumarate semnale de avertizare timpurie lansate de milionari rezultati de pe urma utilizari instrumentelor mentionate (vezi Soros Criza Globala a Capitalismului care, atentie, a  fost publicata in 1998!!!!), pe urma toate recomandarile G30 si ale altor comitete si comisii. Cine le-a citit? eu da, ma indoiesc ca mare parte din cei care au fixat obiective strategice in aceasta zona le-au luat vreodata in serios. de altfel si acum, recent, participand la o conferinta de management al riscului am avut surpriza sa ma izbesc de cerbicia destoinica a unor traderi de banca comerciala care propuneau hedgingul pe cursul valutar ca o solutie, in conditiile in care acest hedging nu avea loc pe o piata reglementata si nici nu se desfasura printr-o casa de compensatie. Mottoul scris pe fruntea lor era probabil noi suntem mai presus de risc, dealtfel persoanele in cauza reprezentatu una din bancile care  au generat atacul asupra leului de la sfarsitul lui 2008. rezultatul acestui cinism vino sa te asiguri impotriva riscului produs de cursul valutar, pentru ca daca nu o faci vom avea noi grija sa te afecteze, nu s-a finalizat decat cu o demisie. Deocamdata!

In privinta interconectivitatii, un lucru senzational, in ceea ce priveste Romania este faptul ca atunci cand ultima criza mondiala care a afectat Europa, isi arata coltii pe piata Ruseasca, pietele noastre de capital, perfect necorelate inregistrau cresteri fara precedent. Situatia s-a repetat si la inceputul acestui mileniu, cand randamentele spectaculoase obtinute la BVB si pe Rasdaq de data asta ca investitor in portofoliul de actiuni, din nou nu au tinut seama de ce se intampla pe pietele dezvoltate. Exita atunci o singura implicatie, cu cat mai mari erau scaderile pe piata de actiuni, cu atat mai mari erau volumele tranzactionate pe pietele de marfuri, pentru hedging. dar aceasta particularitate a conectivitatii pe toate nivelurile, scoate la iveala acum in aceasta criza faptul ca pietele activelor de baza sunt practic corelate cu pietele derivatelor pe aceste active. Aceasta observatie empirica nu o pot sustine cu argumente, deocamdata, dar nu vi se pare curioasa o criza in care spre exemplul pretul titeiului scade constant? 

Bottom line, am fost avertizati ca aceste lucruri vor fi posibil sa se intample, dar despre cum se vor intampla, intradevar, cred ca nimeni a fost si nu va fi in stare sa prognozeze. Aspectul nerational, psihologic al acestor reactii ale pietelor, va conduce probabil economia ca disciplina catre un next level. care va fi acesta, greu de  spus deocamdata, dar cu siguranta, psihologia va juca un rol, poate chiar mai important dcat a jucat matematica pana in prezent. 

Voi ce credeti?

7 martie 2009

piata cafelei si caderea dictaturii

cine ar fi zis ca ascensiunea si caderea unui dictator poate fi corelata cu modul in care o marfa, cafeaua, era accesibila populatiei din Romania anilor lui ceausescu? ei bine cafea cu dragoste, atunci cand lipseste nechezol se numeste... si pentru asta nimeni nu te iubeste! nici daca esti conducatorul mult iubit. cafeaua este in fapt mai mult decat un aliment. iar din aceasta experienta se pare ca nu au invatat nici finantistii post revolutionari care considera cafeaua = protocol. probabil ca daca nu mai stai la cozi si nu o mai obti pe sub mana, pur si simplu trebuie sa platesti pentru luxul de a te trata cu o cafea zilnic.
citesc de ieri o carte excelenta cu parfum de cafea "confesiunile unui cafegiu" de gheorghe florescu. ca o nota personala, nu am citit niciodata ceva care sa ma intristeze si sa ma bucure depotriva si care sa ma exalte si sa-mi starneasca repulsie asisderi. Poate doar Jurnalul lui Mihail Sebastian a mai starnit asemenea sentimente contradictorii in mine. 
Una peste alta, dictatura ceausista privita din perspectiva unui commodity seller e mai mult decat putem sa ne imaginam noi generatia cafelei instant si si a fitzei cu frisca din ceva care nu are nimic in comun cu laptele decat culoarea. Ritualul savurarii cafelei in companii luminate si pitoresti este impletit cu ritualul intristator si formator al obtinerii acestei licori in conditiile in care o tara intreaga strangea cureaua sa platim datoriile externe!!!  ce-i drept un deja vue pare sa ma bantuie din nou uitandu-ma contemporan la modul de obtinere a banilor pentru buget.
una peste alta, o cronica vivida a unor ani pe care avem tendinta sa-i uitam din ce in ce mai repede si din ce in ce mai mult, cartea: "Confesiunile unui cafegiu" devine o referinta memorialistica pentru cei care nu vor sa uite ce-am fost si sa inteleaga ce-am ajuns, ca natie si ca indivizi.


3 martie 2009

stimulentul spagii: o asigurare?

economia spagii a inceput sa fie studiata si cateva cercetari si concluzii au fost trase pana acum la un mod mai mult sau mai putin empiric. daca mutam insa analiza acestui act in perspectiva a ceea ce il stimuleaza pe un individ sa dea spaga, lucrurile devin mult mai interesante si mai nuantabile.
Caz concret: reputata firma de asigurari vinde pachete de astfel asigurari pentru ATENTIE: "doar pentru a asigura evenimente neprevazute, nu cele sigure. Cu alte cuvinte, orice cost legat de
aceasta afectiune preexistenta nu va fi acoperit de asigurare." 
In aceste conditii, pornind de la realitatea conform careia Bribery is a health problem in Romania lucru cu care dealtfel nu s-a confruntat numai cine nu a ajuns prin spitale, stau si ma intreb, economic vorbind, care este reactia de asteptat din partea unui individ: sa plateasca o asigurare in mod frecvent (luna de luna, an de an) care s-ar putea cu un orizont de probabilitate destul de incert sa-l puna in situatia sa mai vina si cu bani de acasa pentru suferinta tratata sau sa se bazeze pe hazard (cand se va intampla voi plati spaga aferenta si cine stie poate nu se va intampla) ?