piata cafelei si caderea dictaturii

cine ar fi zis ca ascensiunea si caderea unui dictator poate fi corelata cu modul in care o marfa, cafeaua, era accesibila populatiei din Romania anilor lui ceausescu? ei bine cafea cu dragoste, atunci cand lipseste nechezol se numeste... si pentru asta nimeni nu te iubeste! nici daca esti conducatorul mult iubit. cafeaua este in fapt mai mult decat un aliment. iar din aceasta experienta se pare ca nu au invatat nici finantistii post revolutionari care considera cafeaua = protocol. probabil ca daca nu mai stai la cozi si nu o mai obti pe sub mana, pur si simplu trebuie sa platesti pentru luxul de a te trata cu o cafea zilnic.

citesc de ieri o carte excelenta cu parfum de cafea "confesiunile unui cafegiu" de gheorghe florescu. ca o nota personala, nu am citit niciodata ceva care sa ma intristeze si sa ma bucure depotriva si care sa ma exalte si sa-mi starneasca repulsie asisderi. Poate doar Jurnalul lui Mihail Sebastian a mai starnit asemenea sentimente contradictorii in mine. 

Una peste alta, dictatura ceausista privita din perspectiva unui commodity seller e mai mult decat putem sa ne imaginam noi generatia cafelei instant si si a fitzei cu frisca din ceva care nu are nimic in comun cu laptele decat culoarea. Ritualul savurarii cafelei in companii luminate si pitoresti este impletit cu ritualul intristator si formator al obtinerii acestei licori in conditiile in care o tara intreaga strangea cureaua sa platim datoriile externe!!!  ce-i drept un deja vue pare sa ma bantuie din nou uitandu-ma contemporan la modul de obtinere a banilor pentru buget.

una peste alta, o cronica vivida a unor ani pe care avem tendinta sa-i uitam din ce in ce mai repede si din ce in ce mai mult, cartea: "Confesiunile unui cafegiu" devine o referinta memorialistica pentru cei care nu vor sa uite ce-am fost si sa inteleaga ce-am ajuns, ca natie si ca indivizi.