Am renuntat curand caci altfel as fi renuntat la blog. :)
Iata insa ca a fost randul meu sa savurez o avalansa de comentarii si urari la publicarea pe profilul de pe facebook a unor poze de la botezul la care am fost nasi in urma cu doua saptamani. As preciza ca este prima data cand am facut-o nu ma gandesc sa o mai fac neaparat, dar a fost sub impresia unei bucurii a impartasirii unei alte bucurii. Una peste alta rezultatul in termeni de comentarii a fost covarsitor: niciodata pana acum nu am inregistrat online atatea reactii.
senzatia a fost minunata si le multumesc tuturor pentru comentarii si urari.
ce am invatat din aceasta situatie si un an de blogareala?
1. Oamenii in general comenteaza pe marginea unor texte, poze in care se regasesc - preponderent emotional.
2. Oricat de interesante ar fi abstractiile fiecaruia scoase la mezat pe blog, spatiul de dialectica cu scop precis e in alta parte.
3. Daca o abstractie a ramas necomentata nu inseamna automat ca este considerata si neinteresanta.
4. Teama de ridicol este in general biruita doar de frustrare si... mitocanie
5. Blogul nu este o alternativa pentru dialog-are ci e mai degraba un mod de afirm-are.
6. Si in blog ca si in viata focusarea si consecventa cu tine insuti converg intr-un singur mod: in fapte, care daca sunt (re)povestite atrag si reactii.
7. ...
cam atatea am gasit si nu miam porpus sa fac un decalog al succesului in blogging, dar lista poate continua cu perspectiva fiecaruia.
cu totul de acord mai ales faptul ca blogul e o forma de afirmare/monolog/destainuire decat o forma de dialog.
RăspundețiȘtergeredar pe de alta parte depinde si publicul caruia te adresezi si daca e ingust atunci comentariile-s pe masura. in plus la facebook toti prietenii tai sunt informati fie ca vor fie ca nu de noutatile din viata ta; pe cand cati oameni sunt abonati la blog?!!
oricum, cu riscul unei generalizari, e ca si cu televiziunea, ziarele, informatia in general - orice tine de ceea ce traim si simtim este atotstiut, insa informatia mai selectiva este gustata si mai ales inteleasa doar de cei carora le pasa. pana la urma cu totii ne dam cu parerea despre orice intelegem prin intelect sau afect, dar putini indraznim sa ne dam cu parerea despre ce nu stim, asta daca ajungem sa citim ce nu stim...
(scuzati debitul "scriitoricesc" dar am empatizat la acest subiect)
:)
RăspundețiȘtergereda surprinzatoare mi se pare perspectiva in care ne inchidem orizontul de intelegere, si pe cale de consecinta de toleranta, ca societate prin discursul gazetaresc (ma refer la cele mai citite cotidiene din Romania) care nu urmareste decat o simplificare apropiata de grobian a limbajului, preocuparilor aspiratiilor etc.
Nimic din dorinta de a fi o fiinta evoluata in sens spiritual pe masura inovatiilor tehnologice pe care le purtam in buzunare.
asa ca 100% de acord cu tine. dar nu pot sa fiu 100% de acord cu directia in care ne indreptam.