31 mai 2009

Teoria clasei parazite - un deja vu sociologic

L-am descoperit pe Thorstein Veblen, sociolog american, autor al Teoriei clasei parazite. Interesanta teoria lui, conform unei istorii a sociologiei, cu atat mai mult cu cat, anul in care a scris lucrarerea, 1899, descrie satiric societatea americana, dra ne descrie si pe noi romanii, ca natie, doar ca fix 100 de ani mai tarziu. Una dintre ideile care contureaza acel deja vu pleaca de la opozitia dintre munca taranului si activitatea burgheza care face posibila imbogatirea numai prin tranzactii. Aceasta impartire pleaca in viziunea lui de la faptul ca in natura umana persista doua tendinte: aceea de imblanzitor al naturii prin prevenirea risipei (taranul) si aceea a jefuirii (burghezul). Aceasta a doua tendinta se regaseste in noua clasa sociala a parazitilor, iar ea isi afirma superioaritatea prin ne-munca :). Asa se face, ca in viziunea lui, scopul consumului nu este acumularea ci satisfacerea unie nevoi (maslow-iene:)) de ostentativitate si de permitere a unui trai trandav.
Recunoasteti personajele si epoca?

20 mai 2009

Choses que nous manquent pour soit fier d'être Roumain!


J'ai visite Paris pour quelques jours et j'ai beaucoup des impressions et beaucoup des sentiments. C'est n'est qu'un périple spirituel et une perspective que je veux montre a tous mes amis. 
Cu alte cuvinte ce ne lipseste:
1. Du pain - atat de buna si atat de gustoasa. si atat de (ne)pretuita. Niciun restaurant nu pare sa puna pe nota de plata painea.

2. Les notres - respectul pentru ai nostri, pe care nu il capatam decat dupa ce altii ne arata ce am pierdut


3. Le ciel - un cer lipsit de nori chiar si atunci cand ploua non stop pentru cateva zile

4. La Femme - desi multe, unele frumoase, standardul ramane in continuare dat de o statuie fara maini si cu sanii in vant. A noastra e pe vine, si cu respect, dar ma-ndoiesc ca numai la hamangia exista o pozitie in care se gandea cel mai bine.

5.L'etat - Un stat care sa aiba grija de cei al lui pentru ai lui si nu numai pentru unii

6. Pont et chaussees - Drumuri si Poduri

7. Relaxation - o relaxare prietenoasa in mediu si fata de mediu... fara pet-urile ultimelor reclame.

8. Commerce - Shopping ul e mama unei economii pe care femeile au facut-o sa creasca exponential de cand au drept de munca si drept de vot. 

9. Pespective - cateodata ar trebui sa stam in cap ca sa ne dam seama ce ne lipseste

10. si de ce nu, cohones? pentru ca le avem dar nu o prea dovedim cand trebuie:)


cat despre libertate... la noi are ghiuluri si mertane, nesimtire si gipane. la ei doar sanii goi in vant... :)



1 mai 2009

Performanta organizatiei vs. masurişul laptelui

In ultimii doi ani, modul in care organizatiile din Romania s-au raportat la resursa umana a suferit schimbari radicale. Daca nu mai devreme de in urma cu cca. un si jumatate mercenarii (cei care isi schimbau jobul mai repede de un an pentru o crestere salariala procentual exprimata in procente cu cel putin doua cifre) aveau foarte mare cautare pentru knowhow ul insusit la concurenta, iar pretul platit crestea la fiecare reangajare asemenea apartamentului de bloc comunist revandut de fiecare data cu profit, acum a sosit si momentul adevarului. Mercenarii nu mai pleaca (de buna voie), iar managementul cauta sa eficientizeze organizatia renuntand la capitalul uman nenecesar. Despre modul cum se decide institutional de cine ai sau nu ai nevoie intr-o organizatie am auzit atatea povesti, incat un blog nou ar avea cazuri si necazuri de povestit in fiecare zi. 
Ceea ce as vrea sa subliniez insa, in linia titlului, si a unei autenticitati pe care incep sa o caut in ceea ce ne-a carcaterizat si ne caracterizeaza ca natie, sta in faptul ca vechii oieri aveau un obicei pe care "pastorii" contemporani l-au neglijat cu desavarsire: MASURISUL LAPTELUI. Ce inseamna asta? la momentul in care gospodarii satului trimiteau oile la sambra satului, ciobanii mulgeau toate oile si stabileau astfel cantitatea de produse care revenea fiecarui proprietar la intoarcerea oilor de la stana. Cantitea respectiva era inscriptionata pe un raboj si socoteala era clara. 
Ce am vazut in ultimii ani la pastorii contemporani a fost faptul ca Masurisul a fost facut dupa ce "oile" au coborat de la stana. Iar performanta atinsa nu a fost nici pe departe cea imaginata de cele mai multe ori.
Sa mai zica cineva ca nu ne lipsesc ciobanii!