In fapt goana impotriva modelelor matematice incepe acum ca o noua vantoare de vrajitoare, si desi nu sunt partizanul acestor modele, incep sa am dilema seicului in fata bibliotecii din Alexandria inainte de incendiul care a mistuit-o: daca pana acum nu ne au folosit ne vor fi ele folositoare vreodata?
Dreapta masura propovaduita de acelasi Paul Wilmott si Emanuel Derman in articolul publicat in Business Week la sfarsitul anului trecut ar putea fi o alternativa. Experienta spune insa ca singurul lucru omis din acel crez enuntat la sfarsitul articolului:
"• I will remember that I didn't make the world and that it doesn't satisfy my equations.
• Though I will use models boldly to estimate value, I will not be overly impressed by mathematics.
• I will never sacrifice reality for elegance without explaining why I have done so. Nor will I give the people who use my model false comfort about its accuracy. Instead, I will make explicit its assumptions and oversights.
• I understand that my work may have enormous effects on society and the economy, many of them beyond my comprehension. "
nu ia in calcul un element esential si consecintele lui: Lacomia!
Interesanta este si pozitia lui Nassim atunci cand a fost invitat la BBC,
si nu i pot contrapune in momentul de fata decat disperarea unui prieten care lucreaza in departamentul de risc al unei banci din Romania si care incearca acum sa contureze cum poate calcula VAR ul pentru uzul intern. Sa razi sau sa te ingrijorezi? Intre desuet si stiinta raman doar cateva optiuni, cea plauzibila intr-adevar ar putea fi aceea ca "nu stiim mare lucru". Dar se poate lua o decizie de business pe o astfel de filosofie?
Aparent nu, si cu atat mai mult cu cat: "A face predictii devine cu adevarat dificil mai ales atunci cand vorbim despre viitor!"
Nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu