Putin cunoscut in Romania, Stefan Lupascu (sau in varianta internationala mai mult cunoscuta - Stéphane Lupasco) el este autorul uneia dintre cele mai interesante teorii despre logica dinamica a contradictoriului. Bazata pe observatii din lumea fizicii, teoria enuntata in cuvinte conform lucrarii lui "Principiul antagonismului si logica energiei" suna asa:
"Oricarui fenomen, sau eveniment logic, ca si judecatii care il gandeste, propozitiei care il exprima sau semnului care il simbolizeaza: lui e de exemplu, trebuie sa-i fie asociat intotdeauna structural si functional, un antifenomen, sau antielement, sau antieveniment logic si deci o judecata, o propozitie, un semn contradictoriu: non-e; si intr-un asemenea mod, incat e sau non-e nu vor putea fi niciodata mai mult decat potentializate prin actualizarea lui e sau non-e, nu facute sa dispara, astfel ca e sau non-e sa-si fie suficiente lor insile intr-o interdependenta si deci o noncontradictie riguroasa - ca in orice logica, clasica sau de alta natura, care se intemeiaza pe atotputernicia principiului noncontradictiei. Acest postulat, p ecare l-am exprimat, de bine, de rau, prin cuvinte si fraze si care nu poate fi definit corespunzator decat prin formule simbolice, contine proprietatea lui e si non-e de a se actualiza si potentializa alternativ si intr-un asemenea mod, incat actualizarea unuia determina intotdeauna si obligatoriu potentializarea celuilalt."
Formulele asupra carora nu insist aici, ajung la urmatoarea concluzie: "daca e este actual (sau se actualizeaza), atunci non-e este potential (sau se potentializeaza); daca e nu este nici actual nici potential, atunci non-e nu este nici potential nici actual si daca non-e este potential atunci e este actual (sau se actualizeaza)."
Acest mod logic de a percepe o realitate inconjuratoare transpus in zona de management al riscurilor ar putea conduce la o noua (r)evolutie? Nu am cunostinta ca impactul logicii polivalente (in cazul de fata vorbim de cea dinamica a contradictoriului a lui Lupascu) sa fi fost studiat, empiric macar, in ceea ce priveste relevanta in domeniul managementului riscurilor. Cert este ca modul de indentificare al riscurilor, tributar pana acum principiului logicii bivalente, "tertium non datur" ar putea rasturna inclusiv modul in care riscurile sunt identificate si calculate. Spre exemplu in zona fizicii cuantice Hans Reichenbach a identificat pornind de la relatiile de indeterminare ale lui Heisenberg, o logica cu trei valori: adevar verificat, fals verificat si imposibil de determinat.
"Oricarui fenomen, sau eveniment logic, ca si judecatii care il gandeste, propozitiei care il exprima sau semnului care il simbolizeaza: lui e de exemplu, trebuie sa-i fie asociat intotdeauna structural si functional, un antifenomen, sau antielement, sau antieveniment logic si deci o judecata, o propozitie, un semn contradictoriu: non-e; si intr-un asemenea mod, incat e sau non-e nu vor putea fi niciodata mai mult decat potentializate prin actualizarea lui e sau non-e, nu facute sa dispara, astfel ca e sau non-e sa-si fie suficiente lor insile intr-o interdependenta si deci o noncontradictie riguroasa - ca in orice logica, clasica sau de alta natura, care se intemeiaza pe atotputernicia principiului noncontradictiei. Acest postulat, p ecare l-am exprimat, de bine, de rau, prin cuvinte si fraze si care nu poate fi definit corespunzator decat prin formule simbolice, contine proprietatea lui e si non-e de a se actualiza si potentializa alternativ si intr-un asemenea mod, incat actualizarea unuia determina intotdeauna si obligatoriu potentializarea celuilalt."
Formulele asupra carora nu insist aici, ajung la urmatoarea concluzie: "daca e este actual (sau se actualizeaza), atunci non-e este potential (sau se potentializeaza); daca e nu este nici actual nici potential, atunci non-e nu este nici potential nici actual si daca non-e este potential atunci e este actual (sau se actualizeaza)."
Acest mod logic de a percepe o realitate inconjuratoare transpus in zona de management al riscurilor ar putea conduce la o noua (r)evolutie? Nu am cunostinta ca impactul logicii polivalente (in cazul de fata vorbim de cea dinamica a contradictoriului a lui Lupascu) sa fi fost studiat, empiric macar, in ceea ce priveste relevanta in domeniul managementului riscurilor. Cert este ca modul de indentificare al riscurilor, tributar pana acum principiului logicii bivalente, "tertium non datur" ar putea rasturna inclusiv modul in care riscurile sunt identificate si calculate. Spre exemplu in zona fizicii cuantice Hans Reichenbach a identificat pornind de la relatiile de indeterminare ale lui Heisenberg, o logica cu trei valori: adevar verificat, fals verificat si imposibil de determinat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu