Sunt carcotas, si o stiu! valea Buzaului e minunata! Pacat ca e populata! Am fost deunazi in portia de concediu in Romania, fara tichetul de turism promis, la Sarata Monteoru.
Pentru cine nu stie nimic despre aceasta statiune, din Judetul Buzau, blagoslovita cu multe inprejurimi absolut spectaculoase si de poveste: de la vulcanii noroiosi la focul viu, de la manastirea Ciolanu la namolul curativ, puteti afla cautand pe google. Dar in fapt pana nu mergeti in zona nu veti sti ce sa credeti.
Deocamdata sa ne ocupam doar de statiune:
Cand ajungi la fata locului si te uiti cu mintea romanului cea de pe urma vezi statiunea cam asa, cu probabil o vedeau si bunicii. Nu-i asa ca pare neschimbata?
Apoi, la pas, prin statiune se dezvaluie treptat un anume spirit. Eu personal am vazut patru materializari ale acestui spirit.
Spiritul locului care te predispune la o contemplare meditativa asupra a ceea ce se perinda prin fata ta, intr-o oarescare solitudine gregara:)
Urmeaza apoi: Spiritul pamantului. Cand nici pamantul sub propriile-ti picioare nu da semne sa mai stea si pleaca devale te intrebi ce sa fie oare de ne mai tine pe aceasta vale?
La inceput de leat antreprenorial nici aici nu lipsesc initiativele. Dar reteta cea mai sigura nu este intotdeauna sa profiti de ceea ce ai ca resursa ci sa irosesti ceea ce exista. Iata deci si marturia spiritului antreprenorial:
Si ca ecologia nu e o moda, iata spiritul de care vorbesc:
Minunile locale si obiectivele turistice zonale prost semnalizate nu duc departe. probabil in subconsitientul locului exista o vecinatate ontologica cu nicaieriul. greu de inteles si d patruns pentru niste venetici, dar foarte bine reprezentata prin poduri.
Podurile spre nicaieri:
si cele dinspre nicaieri:
Pur si simplu, parca transcend realitatea cotidiana si la urma acestui periplu te asezi pe banca, in parc, fata in fata, si astepti ca-n vaful parului sa se aprinda felinarul, meditand intre timp la vremuri mai bune care vor veni deodata cu turistii cu dare de mana.
Sunt cinic, stiu, si in statiune mai sunt cateva pensiuni dragute si case de oaspeti probabil primitoare. Dar, cu o floare nu se face primavara si nici turismul cu localnici. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu