Guanxi - la ei ca si la noi? sau viitorul linkedin-ului?

Am descoperit in semnificatia unui termen nou un concept sub care mi-am petrecut copilaria, adolescenta si tineretea: Guanxi. Un concept care credeam, putin utopic acum cativa ani ca va lasa locul meritului si al rezultatului. Al performantei si al cresterii.

Gunaxi, in limba chineza inseamna relatii mutuale benefice. Admirabil descris si suprins conceptul, in cartea cu acelasi nume, "Guanxi", pe fondul deschiderii unuia dintre cele mai mari centre de cercetare ale Microsoft peste mari, in China. Traducerea exacta acestui cuvant am luat-o conform wikipedia ca fiind aceea a relatiilor si conexiunilor prin care faci lucrurile sa se intample. Conceptul dupa cum se va vedea in articolul citat pe enciclopedie se imbina "armonios" cu o serie de alte expresii ale modului de functionare ale unei societatii bazate pe informal(t)izarea celor 6 grade de separatie. Toata lumea cunoaste pe toata lumea si prin intermediul a sase persoane poti ajunge la oricine din lumea asta. Ce minunat! Pe aceasta filozofie, si vedem acum, ca e veche de ceva vreme, se bazeaza si noile retele sociale (de tipul linkedin, facebook, xing etc) pe care o buna parte dintre cei foarte bine si cu adevarat "conectati" nu sunt de gasit. Ei apar insa doar atunci cand mesajul lor trebuie cu adevarat sa utilizeze canalele de comunicare exhaustiv, si la recomandarea unui expert din staff care vrea sa-si informeze triburile. Online e usor sa fii "conectat" cu ei. Dar atat. Pentru ca alminteri ca sa intri in sfera lor de contacte trebuie sa existe un tip de relatie interpersonala (ganqing), un soi de obligatie morala de a pastra legatura (renquing) si o reputatie (face) care vine cu relatia si se pastreaza prin faptul ca esti in ea. Cum aceste ingrediente lipsesc din retele de socializare online contemporane este greu de crezut ca ele vor schimba ceva cu adevarat major in modul de functionare social prorpiu-zis.

Si cand spun asta ma mai gandesc inclusiv la faptul ca modelul Guanxi, regasit in jargonul romanesc antedecembrist in acronimul P(ile)C(unostinte)R(elatii), are determinari si aprofundari de sens si in alte spatii culturale apropiate de al nostru: spatiu rus si orientul apropiat.

In limba rusa se pare ca echivalentul lui Guanxi este BLAT. Da, chiar asa, si cu sensul blatului de pe la noi, "o mica intelegere un schimb de servicii intr-o maniera informala si fara ca sa stie multa lume". Iar intelegerea conceptului se dezvaluie cu adevarat atunci cand traducerea termenului folosit in orientul mijlociu "wasta" se refera de fapt la nepotism, si la modul in care promovarile organizationale nu se intampla pe criterii de performanta ci de pedigree!

Acestea fiind spuse va invit la lectura si la conectare reala. Cea virtuala mai are de asteptat pentru ca sa devina cu adevarat mainstream cum spunea cineva deunzai pe twitter despre

you got mail... but life?

I have discovered browsing the web the mantra of the present web 2.0 generation. No comments.

Comunicarea interna intre proces si semantica!

M-am uitat recent sa vad care sunt cuvintele cheie care genereaza trafic catre acest blog. Acum cateva saptamani/luni, la ordinea zilei era cuvantul si familia de cuvinte asociate cu "criza". De cateva zile insa, comunicarea interna preia fraiele. Prin urmare am cautat si eu la randul meu pe google sa vad ce spun altii despre comunicare interna.

Rezultatul sintetizat in aceasta digrama de proces, spune cumva ce trebuie sa faci, de unde sa o iei, altii trec in revista si cateva instrumente pe care le poti utiliza(voi reveni poate asupra acestui aspect). Totul este foarte frumos, bine documentat, dar am fost surprins sa vad ca absolut nimeni din primele rezultate considerate relevante de Google nu se uita asupra unui aspect care tine de semantica celor comunicate. 

Marea majoritate pare sa considere procesul de comunicare interna finalizat odata cu emiterea mesajului. Unii mai includ un pas final masurarea impactului/efectului avut ca urmare a mesajului transmis. Aproape la nimeni nu am vazut insa preocuparea despre ceea ce a fost efectiv inteles, si care au fost cauzele care au condus la intelegerea partiala/eronata a mesajului. Tine asta de comunicarea interna?

asa ca iata cateva nedumeriri

Situatia 1- un experiment simplu, deja celebru, cu mentionarea unui cuvant (care poate fi chiar un cuvant de tip categorie) pe care audienta este rugata sa-l imagineze: caine!!! fiecare dintre Dvs are o alta viziune despre cum arata ACEL caine.

Intrebarea 1-cum verificam si ce ne face sa credem ca orice am spune cat se poate de corect formulat (si gramatical si politic) este la fel de bine inteles de audienta? 

Intrebarea 2-cum putem testa care este tipul de discurs adecvat pentru audienta careia intentionam sa ne adresam?  

Intrebarea 3-Este mai relevant discursul, sau semantica textului?

Situatia 2- de regula atunci cand comunicam ceva, intre noi ca emitatori si ceilalti ca receptori se interpune un spatiu de comunicare, o media. Asa ca de fiecare data apar o serie de constrangeri suplimentare. La ce ne uitam atunci? Un exemplu: o situatie de criza, care necesita comunicarea catre marele public (indirect si pentru angajatii institutiei) prin intermediul mass media. Prin urmare, inainte ca mesajul sa ajunga la receptorii finali, va fi filtrat cu siguranta de mediu (media).

Intrebarea 1-ce ne poate asigura de faptul ca ceea ce transmitem corect si verficabil prin media, va fi inteles corect de receptorii finali? 

Intrebarea 2 -care este resortul (universal - particular pentru ca vorbim de TV, prin, audio, online etc), in caz ca exista unul,care face ca mesajul transmis sa fie receptat corect?

Intrebarea 3 -cu ce trebuie completat mesajul, pentru ca semantica lui sa poata fi suficienta indiferent de media utilizata?

deja-s prea multe intrebari... Aveti ceva raspunsuri? :)

cat de relevanta e comunicarea interna?

Incerc sa inteleg cat de relevanta e comunicarea interna pentru diferiti stakeholderi, si am luat-o batraneste de la definitie.

Umberto Eco:  „Definim deci un proces de comunicare drept trecerea unui semnal (ceea ce nu inseamna in mod necesar un semn) de la o sursa (cu ajutorul unui transmitator, printr-un canal) la o destinatie. […] Cand destinatia este o fiinta umana, deci un destinatar (…) suntem (…) in prezenta unui proces de semnificare , cu conditia ca semnalul sa nu se limiteze sa functioneze ca simplu stimul ci sa solicite un raspuns interpretativ de la destinatar.” 

Practic avem urmatoarele elemente ale definitiei care trebuie suprinse procesual: 

Sursa: prin rotatie pot fi oricare dintre: directori, colegii de acelasi rang, subordonati care emit un mesaj. 

Transmitatorul: este competenta de comunicare dezvoltata intern si acoperita de departamentul, PR, Marketing, comunicare interna sau HR.  

Canalul: il reprezinta vehicolul utilizat in procesul de comunicare; poate fi emailul, scrisoarea personalizata, intalnirile de lucru, sau prezentarea unei situatii in fata tuturor angajatilor, newsletterele interne, publicatiile interne (audio, video, radio, online), team building, etc.  

Utilizarea lor in functie de gradul specificitate, de penetrabilitate si de gradul de interactiune este foarte bine replicata in matricea instrumentelor de comunicare interna. 

Destinatie/destinatar: prin rotatie pot fi oricare dintre directori, colegii de acelasi rang, subordonati.  

Procesul de semnificare: in fapt este cel mai complex de imaginat, si de modul de interpretare si asimilare si reactie la mesajul receptionat de catre destinatar depinde in general succesul unei comunicari interne si nu numai.  

Faptul ca putine sunt companiile care aloca, in momentul de fata, acelasi timp cercetarii modului in care trebuie sa comunici propriilor angajati fata de eforturile depuse pentru comunicarea cu clientii finali, indica potentialul de optimizare existent. Potential care poate fi exploatat inovativ sau care poate fi scapat de sub control prin aparitia zvonurilor, barfelor si criticilor distructive.

Raspunsul interpretativ: sau mai bine zis „buy in” -ul angajatilor, feedbackul pozitiv al destinatarului nu s-ar transpune in fapt decat in materializarea unei comunicari eficiente.

Concluzionand cu spusele altcuiva: „Cand vorbesc despre altii - barfesc, cand vorbesc despre mine - plictisesc, cand iti vorbesc despre tine - COMUNICAM.” Prin urmare, Let’s talk about you-ar fi comunicarea interna?

si pe voi ce va doare din toata schema asta?

Si cand in sfarsit am crezut ca inteleg ce citesc... :)

"Traducerea este intotdeauna si o tradare si, dupa cum observa un scriitor din perioada Ming, nu poate sa fie decat, in cel mai bun caz, reversul brocartului - toate firele sunt acolo, dar nu si culorile sau modelul."

"Cartea Ceaiului" - Okakura Kakuzo, pg 42, Ed. Nemira 2008