Se afișează postările cu eticheta will of thinking. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta will of thinking. Afișați toate postările

7 februarie 2011

Miza unui top si criteriul celor mai iubiti dintre pamanteni

Azi dimineata, asa cum spuneam si ieri, dupa cateva luni de inactivitate pe blog, am cercetat sa vad si eu de unde mai vin cititori catre mine. Am descoperit un trafic sporit din partea lui Haotik, ocazie cu care am aflat si eu ca am luat locul II la categoria blogger in concursul/gala Prahoveanul anului. Trebuie sa recunosc ca m-am simtit magulit, dar cum nu am cautat niciodata sa aplic pentru asa ceva, si cum in ultimele luni am fost destul de inactiv am ajuns sa ma indoiesc, de faptul ca as fi meritat ceva. Afara doar daca, criteriile de judecata si de apreciere vizeaza vreo zona din cele pe care le acopar si pe care putina lume intre bloggeri romani o cultiva.


Ii multumesc lui Haotik de bunele ganduri si cu drag ii cedez locul care poate ca il merita, sau poate doar si-l doreste. Ce nu pot sa trec cu vederea e o replica, in comentariile la acest post, la care fac referinta, pe care am auzit-o in povestile mai multor prieteni, ultima perioada. Preponderent aceasta replica, multi prieteni mi-au spus ca au "gustat-o" in momentul in care au incercat sa aplice pentru o pozitie de lider intr-o organizatie (indiferent de organizatie si ca sa fie clar pozitii neremunerate).


E vorba de o replica care face parte din paternul replicilor celebre si demne de cel mai iubit dintre pamanteni: "Da cine e asta sa fie ….. ca nu am auzit de el pana acum?"


Ca si cum doar faptul ca m-ar fi cunoscut m-ar califica sa fiu cineva. E bun criteriul asta, poate pentru detergenti, poate pentru orgolii si fitze de moment. Dar, hei, crestine, vorbim de oameni care exista fara ca tu sa stii de ei si care merita un respect prin simplul fapt ca sunt oameni! Si mai mult decat atat, poate ca merita un pic din curiozitatea ta pentru ca au facut ceva (nu neaparat pentru universul paralel al bloggerilor) sau doar pentru simplul fapt ca sunt altfel decat tine!


Si ca sa dau si un exemplu, in spiritul ziarului financiar iata o mana de "ne-cunoscuti" pentru care cateva sute de oameni au scos bani din buzunar si timp din calendar ca sa-i asculte aici. Ii cunosti pe toti? Ma-ndoiesc. Dar fiecare are o poveste, si toti avem o poveste. Si daca povestea fiecaruia s-ar materializa electronic ar fi o carte sau poate un blog. Si pentru ca tu sau altii nu ati auzit de ei nu merita atentie? Acelasi principiu e valabil pentru fiecare dintre noi!


Desi reactia a fost mult mai viscerala, in mintea-mi dupa ce am citit postul cu pricina, tonul s-a mai atenuat acum ca scriu aceste randuri. Dar ideea fundamentala ramane aceeasi: frumusetea blogurilor nu vine din perfomanta cu care unii reusesc sa stafideasca materia cenusie a celorlati in speranta ca doar… doar… ci din faptul ca exista. Miraculos si frumos!


Asta e ce nu au inteles conchistadorii, cautatorii de aur, educatorii de la Pitesti si mai nou unii dintre tinerii blogeri de 30 si ceva de ani.


Nu mai am intrebari pentru asta. Ci doar retorisme: se va termina oare?

31 iulie 2010

Eroare tehnica sau marketing de gherila genial?

Acum doua zile la stirile TV de la ora 19 si cele de noapte aproape tote posturile au vuit despre eroarea tehnica de pe un site de e-commerce (nementionat in stirea propriu-zisa, dar usor de identificat de catre cei care au cumparat cel putin odata ceva de la acest furnizor de la depozitul din Bucuresti, din imaginile aratate) care ar fi “vandut” plasme la preturi de nimic si Laptopuri la preturi de 84 de ron.


Toate bune si frumoase pana aici.


In stirea propriu-zisa mai aflam si ca valoarea estimata a “pagubei” a fost de cca 30.000 de euro si ca (ATENTIE) desi a fost o eroare, marfurile vor fi livrate la pretul afisat pe ecran. In plus vedem chiar un batranel fericit cum a primit acasa laptopul de 84 de RON (initiativa un laptop de 100 de dolari pentru foecare ar fi geloasa).



Acum primele intrebari care se ridica din punct de vedere jurnalistic sunt urmatoarele:


  1. De ce acest subiect a fost o stire? Legislatia care guverneza comertul electronic din Romania este destul de aspra iar modul in care magazinul a procedat este unul perfect normal. La cursurile de jurnalism am fost invatati ca o stire nu este atunci cand un caine musca un om ci invers. Intelegem de aici ca ceea ce toti vedem de jur imprejur ca fiind normal pentru cei din presa apare ca o situatie atipica care trebuie documentata si consemnata?
  2. Si-a pus cineva problema ca acest mod de making news about your self este ultima gaselnita de a obtine o promovabilitatea care la pret de rate card depaseste exponential valoarea pagubei? Cu siguranta nu. Cu 30 de mii de euro nu ar fir primit acest tip de expunere pozitiva cu acest impact.


Si uite asa s-a intamplat ca o idee care poate a fost malefic de geniala (ca sa citez pe cineva) a dat un rezultat de imagine extraordinar. Sau poate doar o eroare a generat acelasi rezultat. Cert este un singur lucru: traficul pe acel site va creste simtitor in perioada urmatoare dintr-un singur motiv: daca mai prind si eu un astfel de chilipir! Iar cunoscatorii “isi plang in pumni” ca nu s-au nimerit si ei online in seara norocoasa. In plus exercitiul de PR a fost unul absolut: Bai oamenii astia chiar livreaza si atunci vand pierd!


Si ce te poate bucura mai mult ca si consumator, decat sa vezi ca lucurile pot sa fie, chiar si din eroare... normale!


14 aprilie 2010

Din intelepciunea sugarilor – partea I

Lucruri demult stiute (n.a. si de noi) si parca prea devreme uitate

Trezirea:

Primul lucru care te frapeaza la un nou nascut este ritualul de trezire: se intinde mult, din toate madularele, scanceste putin zgomotos, dar placut, si spunem noi isi dezmorteste oasele. Aflu din lecturi paralele ca intelepciunea taoista precum si cea de sorginte yoghina (indiana) ne invata sa practicam acelasi mod de trezire (dealtfel caracteristic si la animale), procesul de adormire fiind oarecum unul reversibil. (nu intru aici in detalii dar cei care stiu cate ceva despre Pranayama inteleg la ce ma refer)

Cum ne trezim noi ca si adulti? De cele mai multe ori sarim in papuci, facem un dus, radem o cafea si o stergem in valtoarea cotidiana de parca fara noi nimic nu se misca in lumea asta.

Alimentatia:

Tot un nou nascut va fi in masura sa te invete pe tine ca si adult ca anumite nevoi de baza, in aceasta situatie, alimentatia, nesatisfacute la timp, creeaza o stare de nervozitate care se manifesta intr-un mod variat. Cu vremea, adultii disimuleaza destul de bine lipsa unor mese peste zi, dar comportamentul individual demasca in cele din urma irascibilitati care in functie de sex sunt etichetate fie misogin fie sexist.

Si tot aici despre „nemestecare”. Un bebelus care inghite lacom lapticul il bati pe spate iar „ragaiala” devine astfel un semn de tihnire a mesei proaspat luate. Ca adult inghitim repede, pe fuga, si nemestecand pana cand mancarea se omogenizeaza si devine o pasta usor digerabila de instestine si simpla eliminare a aerului pe unda dintre cele doua cai posibile devine sanctionabila de conduita sociala. (din cate stiu parca doar la japonezi si/sau chinezi a ragai dupa masa constituie un compliment pentru cel care a gatit masa).

Scaunul:

Preocuparile scatologice dispar cu timpul din bagajul cultural si de lucru al medicilor contemporani, ele ramanand un capriciu al geniului lui Dali in opere hazli citibile la betie. Cu toate astea: ritmicitatea, consistenta, culoarea si mirosul devin aproape sisteme de business inteligence pentru starea de bine a unui bebelus.

Ce se intampla la adulti? Cu cat mai constipati cu atat mai bine! Glumesc J Dar nici departe nu sunt de adevar. Nu suntem atenti la ce mancam si cu atat mai putin la ceea ce defecam. Tabu cultural sau predispozitie catre medii sterile in permanenta dezinfectate si frumos mirositoare oricare dintre astea ne duc intr-o zona in care pierdem accesul la o informatie extrem de valoroasa despre starea de sanatate a organismului pe care il avem in grija.

Somnul:

Cu somnul lucurile stau intr-un mare fel. Rigurozitatea ceasului biologic, la un sugar nou nascut, in care la fiecare 3 ore se serveste masa, in intervalul respectiv mare parte dormindu-se imi aduce aminte de doua lucruri. Modul de organizare al zilei liturgice prin ceasuri (unde la fiecare trei ore este un moment liturgic) sau despre modul de organizarea al zilei de lucru pentru Leonardo da Vinci sau Mircea Eliade. Bucatile de somn putine, la interval de trei ore, s-au dovedit stimulative pentru creativitate si generoase pentru cei care au abordat acest stil de viata, cu un timp pe care nu l-am avea altfel. Desi ne nastem cu un astfel de bioritm ajungem sa facem fata unor conveniente de tipul ziua-i pentru munca iar noaptea pentru ... desfrau J mult prea devreme. Rezultatul: te uti in oglinda seara sau dimineata si in agenda de lucru si constati singur.

Va urma!

26 august 2009

Infinitul este logic imposibil...

"Infinitul este logic imposibil fiindca, in opozitie cu ceea ce se credea, cand era declarat contradictoriu, el reprezinta insasi expresia noncontradictiei absolute, determinand propria sa disparitie odata cu disparitia universului logic, care il genereaza ca un pol ideal imposibil"
Stefan Lupascu - logica experientei si experienta logica

27 iunie 2009

de ce platim impozite?

Nu ca nu am fi stiut, dar recitind doua carti de finante, scrise de autori romani, am (re)descoperit una dintre particularitatile impozitelor care in fapt justifica bordurile nenecesare din Bucuresti, sau inertia birocratica orientata spre bunastarea cosmarului cetatenesc.
Asa se face ca impozitele sunt: Obligatorii, nerambursabile siiiii.... FARA CONTRAPRESTATIE DIRECTA din partea statului.
q.e.d.
De ce le mai platim?

23 iunie 2009

Marketingul a murit, traiasca... brandurile

"Marketingul nu mai functioneaza astazi." Aceasta afirmatie are o valoare diferita in functie de persoana care o enunta. Dat fiind faptul ca este propozitia cu care se deschide prefata de la Branduri Senzoriale a lui Martin Lindstrom, si ca ea este semnata de de nimeni altul decat Philip Kotler, hmmmm am putea spune: chiar asa? Dupa ce ai scris o carte de capatai care a dat sperante si vise tuturor celor care au urmat o cariera in acest domeniu, sa apuci acum in prag de mileniu sa spui, ooops, am gresit, de fapt tot ce v-am spus a functionat, dar pana acum, suna cel putin cinic.
Ei bine dar asa si este, cum nimic nu mai pare sa fie cum a fost, se pare ca si marketingului ii este destinata o noua directie, un nou nivel. Discursul impachetat in jurul unui experiment de cercetare derulat in mai multe tari si pe mai multe continente, l-a adus pe tanarul Lindstrom in situatia de a compara brandurile mondiale cu religiile si in a postula ca tot ceea ce a fost ritualic frumos pana acum, doar vizual, pe alocuri si tactil, va trebui sa se dovedeasca de BRAND si din perspectiva celorlate simturi, in cazul de fata cu precadere mirosul.

Dar cum bucataria construirii unui brand darama in general mituri atat de dragi consumatorului aflam spre exemplu ca mirosul de masina noua este ceva construit special, iar mirosul de paine proaspata din supermaketurile nordice stimuleaza gladele si ... bineinteles consumul (insa painea proaspata nu exista :))

Curios va fi insa ce se va intampla de acum inainte, pentru ca lectura, interesanta dealtfel nu ne lamureste aspura cum vor fi facute lucurile, insa chestioneaza intr-un mod sistematic puterea brandului in fata consumatorului. Si cum simturile noastre, 5 la numar sunt neutilizate complet... pazea...

probabil o reclama de impact acum cativa ani nu ar mai fi fost Viitorul suna bine ci ....Viitorul miroase bine! :) Glumim, dar nu se termina aici totul.

Si cum lecturile se leaga, in satisfactia lui lui gregory berns aflu de o alta lectura stimulativa care ne lamureste cum ca cele 4 gusturi (amar, sarat, dulce, acru) au devenit 5 la un moment dat cu ajutorul japonezismului "umami" (plin de savoare) si ulterior cincisprezece, da, 15! Mai luati in considerare urmatoarele categorii: picantul, vechiul, bulbosul (ceapa si usturoi), floralul (rozmarinul), aromatul (scortisoara), funky (trufele), de gradina, de carne, oceanic (peste) si de amidon. Nu as putea sa spun ce a stat la baza acestei taxonomi a lui Kunz & Kaminsky, in mod cert fiecarui gust eu ii vad asociat si un miros, daca nu acelasi poate unul potentiator sau complementar. Si ma opresc acum, si stau si ma gandesc la detergentii cu parfum de femeie si gust de prosop si la asocierile pe care generatiile nenascute le vor face pe masura ce se vor emancipa si initia in lumea brandurilor de jur imprejur.

sa fie brandurile echivalentul unor falsi profeti, anuntati in Biblie pentru semnele prevestitoare de sfarsit de lume? Sau asta e doar extrema pe care nu suntem departe de a o atinge consultand motorul de cautare favorit despre ce ar fi bine sa facem azi ca sa ne si iasa?


29 aprilie 2009

autenticitatea - ingredientul cautat?

azi am inteles de ce reclamele sunt insotite de muzica si au chiar si o nota muzicala proprie. cred ca fiecare ar trebui sa aiba melodia lui de prezentare. ar fi atat de simplu sa stim de cine si de ce ne place cineva... :)
si redundanta propriilor parametri definitorii ar fi atat de armonioasa.

In fapt ceea ce apreciem intotdeauna nu este altceva decat autenticitatea. Si cum altfel poti fi autentic in fata ta si a celorlalti decat prin armonie?


6 februarie 2009

de ce nu am sa mai fiu turist in Romania...?

pentru ca:

1. la intrare in hotel la receptie furnizezi date pentru politia locala. inca nu se cer amprentele, urmeaza...

2. daca rezervi trei camere pentru trei persoane si te intorci in camera seara alaturi de cineva care sta in hotel intr-o alta camera, esti intrebat tendentios la receptie, si domnisoara cine-i: vizitatoare? ca vad ca aveti camera single? semn ca e mare concurenta pe piata frumusetilor locale.

3. te cazezi la un hotel aproape gol si primesti o camera pe colt la ultimul etaj, neincalzita si cu neoanele unei reclame luminand in geamul tau  neobosite peste noaptea in care tu speri sa dormi si sa te odihnesti.

4. faci rezervarea intreband: aveti internet? si ti se raspunde da si ca e gratuit. dar in camera ta bineinteles nu functioneaza.

5. si mai ales pentru ca dupa palmierii adusi pe litoral si apele termale scoase din parcarile peste dambovita am ramas fata de noi insine si ceilalti la fel de neprietenosi si de lupi. 

si daca nu ma credeti, incercati hotelul sarmis din deva. 

si daca dupa toate astea mai vrei sa si platesti, pot doar sa spun ca te prostesti.

2 februarie 2009

My time will come: interest rate will raise and die...eventually

Few years ago I was taking a finance class, within a Risk management program in USA and I had one particular question for my teacher at that time: why do we still need interest rate? Since the moment of Bretton Woods when gold became a different "commodity" than money is it still wise to rely on something so conventional defined with such a "strict precision" as the value of one piece of paper?

My question raised interest in professor's mind and a fierce reaction especially  from my colleagues (most of them bankers in Eastern Europe at that time:). They jumped on me trying to explain everything that was told during their own studies back home: Money is a commodity and as a consequence it has a price. Therefore if you ask for money you have to pay for bla bla... Needless to say that even here the price is not the mathematical result of the demand and supply law. (those who don't think so, could give a try repeating the experiments of Dan Ariely that concluded sharp: price is mostly triggered by supply side).

In fact you don't pay the price of the commodity but the expectation of what this price would be. Based on that derivatives emerged hedging became a temptation and in the end as we all see, speculation won the battle. 

This question I had back in 2002, came back to my attention while reading another challenge raised by someone else here:

"What assumptions are we making that we do not know we're making?

And the root cause could be what? Allow me to posit that it is:

Double Entry Book Keeping."

and I would dare to bring another assumtion more: concept of interest rate or what it became out of it. Time will prove if the major change will start from basics or from ashes (VAR, and other nice maps as professor Kanheman says.

16 ianuarie 2009

Criza la Români – versiunea din vecini, din gura in gura si experiente personale 2009

Bancile se vaită că nu mai dau credite şi aleargă să vândă te miri ce depozite, in rest in ruptul capului nu ar veni cu niste produse corecte si transparente in piata – vecina care lucreaza la banca vine de la serviciu seara mai tarziu ca niciodata.

Industria auto sufera ca nu mai vinde si se da de ceasul mortii, inchide fabrici, disponibilizeaza etc – eu negociez de 10 zile pentru o reducere la o masinuta mica pentru sotie si nu obtin niciun discount doar cateva optionale in plus incluse in acelasi pret.

Industria tutunului e si ea in criza - Fumatul in locurile publice e interzis – dar localurile sub 100 mp pot alege sa fie doar pentru fumatori – asa ca daca nu mergi la cantina RATB sigur o sa mirosi puturos si acru si eventual o sa ai ochii rosii, cand te intorci acasa – in plus vanzarile tigarilor se mentin la aceleasi cote.

Un mare producator de bauturi racoritoare acidulate si dulci – sub pretextul crizei- dupa un an cu cele mai bune vanzari din istorie – nu a mai dat deloc bonusul anual de Craciun pe motiv de criza.

Uniunea Europeana vrea sa interzica plasmele pe motiv ca sunt energofage – o colega isi cumpara una super gadgeturizata la un pret mult peste medie.

Rusii nu mai dau gaze catre Romania de ceva zile din cauza Ucrainei – prin urmare traim din rezerve si din productia proprie – pretul pe mc nu se schimba, il importam din depozitele Republicelor oligopoliste de exploatare si distributie.

In fine dar nu in cele din urma,

Statul roman – singurul in criza reala – nu mai are bani sa plateasca datoriile fata de agenti economici si anunta reesalonarea platilor. Nu ma pot abtine sa nu intreb cine e el sau ea statul roman?

In timpul asta politicieni care in viata lor nu au creat valoare adaugata prin tranzactii economice si activitati lucrative ne explica de ce avem nevoie ca toti sa fim saraci si cuminti in asteptarea ajutoarelor de la stat in timp ce ei vor avea grija sa ia masuri prin care cei care muncesc mai mult sa castige mai putin pentru ca astfel toti sa fim mai fericiti!

Si daca ati uitat vorbim de Romania!

Sau am ajuns sa traim in Romanii paralele unde foamea si somajul se intampla doar acolo unde durerea si intristarea nu ajung?

Atat de nefericiti! Atat de aproape de criza! Si atat de inconstienti! Romanii – noii europeni din balkani!

Si, bineinteles intrebarea: Criza voastra cum arata?




13 ianuarie 2009

schwag - sau de ce nu-mi plac tricourile gratuite?

Aflu acum ca termenul "schwag" inseamna cel putin doua lucruri foarte diferite conform dictionarului urban:

1. Any free or extra goods, usually given to employees or workers. 
2. Low grade marijuana 
3. A rock & roll band based in St. Louis, Missouri
1. The whole crew got shirts and other schwag after loading the band's gear. 
2. This schwag won't get me high, but I keep trying.

Semantica acestui cuvant daca ar fi imprumutata dintr-un sens (1 si 2) intr-altul ar avea o singura trasatura comuna si anume dependenta numita corect politic: loializare?

9 ianuarie 2009

Interest rate doesn't matter, Long live porn industry!

Ce ne doare pe noi? Si ce ii doare pe ei?

La noi, mai nou, criza inseamna sa te duci spre exemplu la firma de leasing (aici am o experienta recenta si am sa revin si cu nume - dar nici bancile nu sunt straine de acest lucru) si sa vezi ca noile contracte includ acum comisioane si taxe explicit nominalizate pentru orice sau si mai rau o fraza prin care tu semnatarul contractului in calitate de utilizator consimti sa platesti la timp si fara sa comentezi orice taxe, comisioane si alte stimulente in bani le va solicita firma de leasing cand i se va parea ei oportun!

Suprema idiotie este ca baieteii si fetitele de la ghisee habar nu au ce scrie in contract si il descopera alaturi de client. Dar asta nu e nimic nou, si mai trist este sa auzi explicatile care motiveaza de ce este nevoie de taxe suplimentare: "stiti acolo sunt niste persoane care verifica si calculeaza si ..." stau si ma intreb de ce nu trecem doamne la filosofia de acordare a creditelor de la musulmani unde dobanda nu exista. Petru ce mai platim dobanzi mai mari decat cele la care finantatorii se finanteaza, daca costurile trebuiesc acoperite din comisioane si taxe suplimentare?

Ma gandesc ca problema de fond nu este in modelul de business (pentru ca asemenea contracte nenegociabile fluturate de respectivele institutii de credit sunt totusi semnate de unii) iar responsabilitatea ar trebui sa revina reglementatorului acestei piete (respectiv BNR). Dar amintita institutie acum mult prea ocupata cu a scoate din criza Romania si implic noul ei Executiv nu va da doi bani pe protectia consumatorului final.  Probabil judecata de valoare este simpla, ne intereseaza marile dezechilibre sa nu se intample si mai putin abuzurile, individuale, care oricum tot acolo vor duce, in timp, dupa cum modelul american a demonstrat-o!

Dar, peste ocean preocuparile legate de rata dobanzii sunt "umbrite" :) acum de revedicarile industriei porno (care a solicitat ajutor financiar Congresului pentru salvarea industriei). Industria, care produce, conform articolului postat aici, 13 miliarde de dolari anual se afla in impas din cauza crizei financiare globale.  Articolul nu mentioneaza cati angajati activeaza in aceasta industrie in SUA, si spune ca solicitarea de ajutor adresata Congresului se cifreaza la 5 miliarde de dolari. 

Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sunat si ce impact ar fi avut o astfel de cerere adresata executivului nostru. Nostim, nu?






4 ianuarie 2009

slow movement, slow food... fast f**king

In momentul in care rulezi cu viteza foarte mare, am aflat astazi, creierul secreta mai multa epinefrina (adrenalina) si norepinefrina doua substante secretate si in timpul actului sexual...  hm

Sa  fie asta o explicatie pentru viteza cu care se circula pe drumurile Romaniei? sau pentru pasiunea pentru motoatre puternice a barbatilor din toata lumea?

17 decembrie 2008

Criza la romani!

Mai nou, supermarketurile de electrocasnice care altadata pentru un cd cumparat  iti dadeau o punga de 1m/1m  nu mai dau pungi deloc sub consemnul: "stiti, e criza, oamenii sunt dati afara si Dvs mai vreti pungi?"
La magazinele fancy din Baneasa, unde se vand sticle colorate la pret de bijuterie pungile sunt un serviciu cu valoare adaugata maxima: "stiti, nu prea mai avem pungi, am ramas cu putine, dar daca ati cerut..."

13 decembrie 2008

rostul tabloidelor in presa :)

"Confucius a zis: "Omul nu poate ascunde"- Probabil ne aratam asa de des adevarata fata in lucrurile marunte pe care le facem pentru ca avem atat de putina maretie de ascuns."

"Cartea Ceaiului" - Okakura Kakuzo, pg 30, Ed. Nemira 2008

19 noiembrie 2008

KPI's pentru criza globala

un articol publicat online aici trece in revista inr-un mod interesant indicatorii de performanta ai crizei la nivelul statelor unite.

In sens pozitiv se misca: bonusurile unor executivi cu pedigree corporatist, cosumul de junk food la orele de varf, pretul benzinei care a scazut la americani (doar), vanmzarile de plasme, si incasarile prostituatelor...

In sens negativ se misca, oare, restul?

capitalismul (in faliment) cu fata umana...

Ma uit de ceva minute la spectacolul cersitului la nivel inalt, practicat de executivii de la GM, Chrysler si Ford in fata un unui comitet (House Committe) si nu pot sa nu ma intreb care sunt virtutile capitalismului care au adus industria auto din Detroit in pozitia in care se afla?
despre pacatele ei aflam printre randuri ca au veit la aceasta audiere pe fondul reducerii costurilor in cadrul companiilor pe care le reprezinta. si totusi "excursia" fiecaruia a costat cel putin 20.000 $ din cauza private jet-urilor cu care fiecare dintre ei a venit. 
Cand lacomia nu mai are limite, bunul simt devine desuet, iar spectacolul naturii umane in deznadejde e departe de a impresiona atingand coarda sensibila a milei ci mai degraba sila.
In situatia de fata, pentru prima data nu am nicio intrebare, pentru ca audierea in sine ofera prea multe raspunsuri. 

13 noiembrie 2008

despre viitor...

Iatã un lucru despre viitor

De fiecare datã când te uiti

la el se schimbã,

deoarece te uiti la el

Si asta schimbã totul.

Filmul Next

27 octombrie 2008

fumuri... si marketing

Ati observat ca toate restaurantele in Romania au creat locuri pentru nefumatori? Dar ati mai observat ca statistic vorbind au locurile de nefumatori acolo unde toata lumea ar vrea sa stea sau in drum spre locul de nefumator de la intrarea in restaurant obligatoriu trebuie sa strabati un nor de fum si locurile fumatorilor?
sa fie asta un nou mod de marketing al companiilor de tigarete?