Criza la romani - economia mitei vs salariul premierului

Poate ca politicienii alesi si numiti ai Romaniei contemporane ar trebui sa fie atenti la studiile facute de anumiti economisti pe marginea a ceea ce se numeste economia mitei. La fel aceeasi recomandare cred ca se aplica si in cazul unor directori de transnationale din romania(caz asupra caruia voi reveni ulterior).

Un prim caz: 

Situatia I: anuntul noului premier de reducere a salariului pentru presedintii de autoritati. De acord cu criza, si cu imagineaa populara de robin hood (sa luam de la cei avuti ai statului si sa dam la saraci) dar ceea ce memoria colectiva a romanilor tinde sa uite este ca Robin Hood vine doar din cand (in Romania cam odata la patru ani) si nu in fiecare luna odata cu chenzina saucu  pensia. Prin urmare, un presedinte de autoritate numit pe criterii mai mult sau mai putin etice, nu numai ca nu va avea nicio motivatie economica directa din ascensiunea in acel post dar va incerca in virtutea pirmidei trebuintelor (ajunsa si ea la un anumit nivel) sa si le satisfaca altfel. 

Ca sa reformulez as spune doar atat: cat de mult trebuie sa castige o persoana intr-o functie cu atirbutii de reglementare directa peste industrii cu caracter de oligopol, prin definitie, pentru a nu fi sensibil la stimulente economice indirecte. Care poate fi acel prag psihologic? Salariul premierului?...

Sitiatia II: anuntul presedintelui ca si directorii din acele autoritati trebuie luati in considerare. Cum bine spunea un prieten: profesionistii (fiind definiti aici ca persoane care traiesc de pe urma castigurilor provenite din exercitarea profesiei) vor fi inlocuiti de oportunisti (fiind aici definiti ca persoane care sesizeaza si exploateaza oportunitati atunci cand ceilalti, in virtutea unor constrangeri general impuse/asumate, nu o fac) . Intrebarea care se ridica acum ar fi una naturala: care este pragul salarial de la care un profesionist va fi incurajat sa devina oportunist? Salariul premierului?...