ganduri de sfarsit de an

Craciunul lui 2008 mai mult ca niciodata a fost sub semnul unui colind: "Hristos de nu sa nastea Lumea iadului era" si mai mult ca niciodata m-am gandit cata nevoie avem de repetitivitatea unei astfel de stari si a unei astfel de intamplari. Zilnic de ni s-ar intampla si tot nu ar fi deajuns...

si tot in perdioada asta am aflat ca exista si formula fericirii,

H = S + C + V

Unde s reprezinta cumva predispozitia bilogica de a fi fericit, C reprezinta conditiile generale de zi cu zii (mi repede as spune aici constrangerile) iar V activitatile voluntare. 

Am fi cu totii mai fericiti acum ca o stim sau starea de sub semnul colindei ar putea face lumea mai buna?