"Marketingul nu mai functioneaza astazi." Aceasta afirmatie are o valoare diferita in functie de persoana care o enunta. Dat fiind faptul ca este propozitia cu care se deschide prefata de la Branduri Senzoriale a lui Martin Lindstrom, si ca ea este semnata de de nimeni altul decat Philip Kotler, hmmmm am putea spune: chiar asa? Dupa ce ai scris o carte de capatai care a dat sperante si vise tuturor celor care au urmat o cariera in acest domeniu, sa apuci acum in prag de mileniu sa spui, ooops, am gresit, de fapt tot ce v-am spus a functionat, dar pana acum, suna cel putin cinic.
Ei bine dar asa si este, cum nimic nu mai pare sa fie cum a fost, se pare ca si marketingului ii este destinata o noua directie, un nou nivel. Discursul impachetat in jurul unui experiment de cercetare derulat in mai multe tari si pe mai multe continente, l-a adus pe tanarul Lindstrom in situatia de a compara brandurile mondiale cu religiile si in a postula ca tot ceea ce a fost ritualic frumos pana acum, doar vizual, pe alocuri si tactil, va trebui sa se dovedeasca de BRAND si din perspectiva celorlate simturi, in cazul de fata cu precadere mirosul.
Dar cum bucataria construirii unui brand darama in general mituri atat de dragi consumatorului aflam spre exemplu ca mirosul de masina noua este ceva construit special, iar mirosul de paine proaspata din supermaketurile nordice stimuleaza gladele si ... bineinteles consumul (insa painea proaspata nu exista :))
Curios va fi insa ce se va intampla de acum inainte, pentru ca lectura, interesanta dealtfel nu ne lamureste aspura cum vor fi facute lucurile, insa chestioneaza intr-un mod sistematic puterea brandului in fata consumatorului. Si cum simturile noastre, 5 la numar sunt neutilizate complet... pazea...
probabil o reclama de impact acum cativa ani nu ar mai fi fost Viitorul suna bine ci ....Viitorul miroase bine! :) Glumim, dar nu se termina aici totul.
Si cum lecturile se leaga, in satisfactia lui lui gregory berns aflu de o alta lectura stimulativa care ne lamureste cum ca cele 4 gusturi (amar, sarat, dulce, acru) au devenit 5 la un moment dat cu ajutorul japonezismului "umami" (plin de savoare) si ulterior cincisprezece, da, 15! Mai luati in considerare urmatoarele categorii: picantul, vechiul, bulbosul (ceapa si usturoi), floralul (rozmarinul), aromatul (scortisoara), funky (trufele), de gradina, de carne, oceanic (peste) si de amidon. Nu as putea sa spun ce a stat la baza acestei taxonomi a lui Kunz & Kaminsky, in mod cert fiecarui gust eu ii vad asociat si un miros, daca nu acelasi poate unul potentiator sau complementar. Si ma opresc acum, si stau si ma gandesc la detergentii cu parfum de femeie si gust de prosop si la asocierile pe care generatiile nenascute le vor face pe masura ce se vor emancipa si initia in lumea brandurilor de jur imprejur.
sa fie brandurile echivalentul unor falsi profeti, anuntati in Biblie pentru semnele prevestitoare de sfarsit de lume? Sau asta e doar extrema pe care nu suntem departe de a o atinge consultand motorul de cautare favorit despre ce ar fi bine sa facem azi ca sa ne si iasa?
