Poate ca examenul final al unui CEO in momentul de fata ar trebui sa fie acela al unui echilibru in toate cele. Oricat de ciudat ar parea dar nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb cum poti oare atinge perfectiunea intr-un mecanism economic oricare ar fi el, atat timp cat in propriul sau interior liderul organizatiei, «de facto» nu si a gasit linistea si de ce nu, un anume soi de armonie care sa-i permita intelegerea celor din jurul sau. Pana nu demult, comunistii aveau o teorie conform careia nu poate fi persona cu responasibilitati in conducere cineva care nu are stagiul militar satisfacut. Oricat de stupid ar fi acest demers initiatic, raportat la o societate complet desacralizata, dar deloc lipsita de mituri, cum a fost cea comunista, they got the point cum se zice. Poate ca standardele s-au schimbat, dar natura umana este aceeasi si nevoile ei s-au diversificat.
Oare unde incepe toleranta si sfarseste leadershipul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu